nu mă căuta tocmai acum
când cad pe covoare
nu mă pipăi și nu mă săruta
când sunt palid
și vara apune în munți…
nu mă plânge, nu mă plânge
când sunt cu zamolxe cel orb
nu-mi adu sarea
din cea mai frumoasă dintre lumile posibile
poetul aduce iarăși căldura
aveți grijă
nu dați drumul prea tare caloriferelor
cândva se vor preface în versuri de
îți dăruiesc viața ca pe o bomboană de ciocolată
carpe diem
ziceau latinii și profesoara de literatură comparată
la țară
iarna are măreția ei
dragostea la plus
Nu mă-ntreba dacă pe Cioran
Îl pasiona ruleta rusescă
Ori dacă acrobațiile minții sunt atît de inflamabile
Cutia cu jucării huruie prin pod
Ucigaș fără simbrie
Voi lovi cu
fiule, eu nu-mi scriu testamentul
a făcut-o deja arghezi
și nici nu te voi învăța să plângi
ori să te plângi postmodern din scutece
lasă-mă să mai zăbovesc
o clipă lîngă
ascult muzică irlandeză
copacii fac o reverență
mai adâncă decât peștera adevărului
mai puternică decât strigătele lui orfeu
îl trezesc pe ioanid romanescu
toți
limba română se învață și prin e-mail
zicea ion enache
e datoria zeilor să ne corecteze
l-am vizitat de curând pe Aton
dând tonul unui trib
ce mânca iarba fiarelor
eu, fratele geamăn al lui don quijotte
nu mai am idealuri
scot sabia la orice răscruce
sunt gata să arunc în aer ultimele mori de vânt
toți se visează pe cai mari, amețitori
numai
Raportul dintre subiect și predicat în limba română literară modernă
Se poate afirma că „funcțiile sintactice purtate de unitățile sintactice apar doar ca rezultat al unor raporturi sintactice” ,