Cătălin Al DOAMNEI

În amintirea mamei mele, cea plină de minunății, de la care am învățat să pun învățătura mai presus decât viața Moto: ,,Drumul spre

poetul își scria versurile în alfabetul morse norii erau imenși vulturi albaștri ducând în ciocurile lor fildeșii de aur ca pe năprasnice amintiri despre viitor va fi mai întâi un cer nou și

Totul era mistic Din adâncul rărunchilor În adâncul pământului Enescu mă lovise cu pana îngerului Tăind sunetele în două Ca pe pâinea cea de toate zilele Ori pur și simplu Chopin Pășea

În orașul meu zidul Berlinului Se-nalță mai măreț decât Turnul Babel Înfricoșători palmieri Citesc în palmă viitorul Trăiesc în subreal Și alerg în căutarea unui om Devenit zeu. El trăiește

I.de ziua lor, poeții vasluiului au venit la mine cu lăpușneanu de mână uite, o movilă de capete luminate așteaptă să fie decapitate în curtea poeziei de aceea sîngele limbii române se

marilor lingviști români Eugenio Coșeriu-in memoriam Petru Zugun Constantin Frâncu între subiect și

de-acum e goală ferma animalelor din tot ce-a fost au rămas doar grajdurile de unde la

mi-a dat șah la regină nu mai știam să intru în primăvară nebunul alerga în zig-zag și o mie de politicieni voiau să-l pipăie pe Yorrick cînd brusc el deveni oasele lui Hamlet am

întotdeauna prima zi începe cu o elegie La-nceput am vrut să vorbesc rînd pe rînd cuvintele se transformau în cenușă fiecare om pe care-l întâlneam brusc

la moartea lui ion enache poeții vasluiului au organizat neasemuitul concurs „cine moare primul după mine?” tra-la-la-la-la nu a trecut prea mult timp de-atunci /

în amintirea lui Dinescu locatarii de pe strada Decebal au făcut un fel de alai nupțial silabisind „moar-tea ci-teș-te zia-rul” așteptîndu-l pe Hamlet cu Ofelia –n brațe imaginația lui

domnului Valentin Ciucă am cunoscut pe cineva care gândea-n culori aerul se schimba-n lumină orbitoare timpul era bun de mâncare și chiar și

mereu ipocrit de sărbători orașul meu seamănă cu las vegasul nu mă-ntreba cine- a mai murit doar bacovia e viu alături de mine absența ta aprinde lampadarele miliardarii

Aș vrea să fugim în Galapagos Acolo printre uriașe broaște țestoase Pielea îți va fi sărată de apă de mare Eros trage numai săgeți mortale Aș vrea să fugim în

Cazuri particulare ale acordului dintre P și S în literatura artistică românească din a doua jumătate a secolului xx

pumnul melancoliei mă lipi de pereți nimic nu te poate salva îmi spuse schopenhauer mâncând un buddha de ciocolată viața nu e nimic altceva decât acest buddha din care curge lapte și

mai frumos decât un zeu în care anticii nu mai vor să creadă bărbatul cu trei mâini cântă la pianul lui beethoven iar zorii înroșind pământul au pregătit ultimul ultimul ospăț al

nu mă căuta tocmai acum când cad pe covoare nu mă pipăi și nu mă săruta când sunt palid și vara apune în munți… nu mă plânge, nu mă plânge când sunt cu zamolxe cel orb nu-mi adu sarea

din cea mai frumoasă dintre lumile posibile poetul aduce iarăși căldura aveți grijă nu dați drumul prea tare caloriferelor cândva se vor preface în versuri de

îți dăruiesc viața ca pe o bomboană de ciocolată carpe diem ziceau latinii și profesoara de literatură comparată la țară iarna are măreția ei dragostea la plus

Nu mă-ntreba dacă pe Cioran Îl pasiona ruleta rusescă Ori dacă acrobațiile minții sunt atît de inflamabile Cutia cu jucării huruie prin pod Ucigaș fără simbrie Voi lovi cu

doamnei Elena Tamba Dănilă, cu ocazia tezei de doctorat vocala « o» va fi având un parfum nemuritor ce te face să-ntorci privirea mai ales

fiule, eu nu-mi scriu testamentul a făcut-o deja arghezi și nici nu te voi învăța să plângi ori să te plângi postmodern din scutece lasă-mă să mai zăbovesc o clipă lîngă

ascult muzică irlandeză copacii fac o reverență mai adâncă decât peștera adevărului mai puternică decât strigătele lui orfeu îl trezesc pe ioanid romanescu toți