d\'aia

umbra zeului popula toate șoselele, nu mai voiam s-ajung la doctoratul iluziilor realul mă purta în brațe ca pe fiul meu devenisem o fantomă celestă din pământul reavăn țâșneau oasele lui enoh îmbrăcat în haine de gală profesorul mă aștepta de la 4 dimineața de atunci au trecut două mii de ani și mai bine mă uit la ghetele tale de soldat să nu crezi că te laud nu despre tine vorbesc ci despre creșterea limbii române ce va fi fiind cât toate limbile lumii la un loc nici măcar nu poți vorbi cu eleganța lui Atilla despre substitutul de propoziție ori de frază deși parc-ai vrea să ochești timpul visceral de-a pururi cu săgețile lui Zenon urcând direct in pomul cunoașterii înfulecând lacom mărul Evei ori al lui Newton d’aia limba română are legile ei atracțiile universale se scriu cum mergea Iisus pe apă pe panta aceasta urcă numai apostolii fumul ideilor aprinde flăcari himerice și o mie de greci rezolvă-n cor problema înțelepciunii întregind Cosmosul în ruină Homer are de sfârșit Iliada in limba română