Cătălin Al DOAMNEI

cum vor fi arătat serbările lui dionyssos nu știu să descriu în detaliu vechii greci credeau în zeii lor mai mult decât credem noi în greve ei mâncau filosofia pe pâine noi cerșim un fel de

Aproape trăiesc ești mult prea departe de mine din neputința de a te opri când ai să pleci am înălțat ziduri până în lumea morților pentru tine am construit cea mai

Intrarea în viață a fost pe nisip Nașterea ta s-a petrecut pe nisipuri mișcătoare După ce te-ai născut mama ta nu te mai recunoștea ca fiind fiul ei Spitalul de nebuni părea genial și o mie de

as fi vrut să mă nasc în aceași zi cu rimbaud să fumăm împreună opiul cel mai de preț fără să -mi fie rușine până când hamlet ar fi adus ierburile sublime pe bicicleta extramundană a

Pentru că n-au cunoscut drama conștiinței, prietenii mei sunt niște naivi când doamna mea profesoară de limba română ne arăta cum zboară vulturii pe cerul înghețat eu desenam locul în care se

înainte de a muri tatăl meu mi-a dat să am grijă de ferma cu fluturi de aur pe care-o purtase ca pe-o cunună de lauri din vreme-n vreme din floare-n floare până când visele spărseseră

s-a cutremurat satul când m-am născut mama era–n dureri și nu putea să mă nască stră-străbunica din deal i-a spus stră-străbunicii de pe dealul albastru de pe malul albastru

amirosea a cicoare marea și a poem izgonit din paradis clipa era imensă ca un monstru marin unde-am ajuns totul era-n ruină și din ruinurile lumii copilul meu preschimba elementele materiei în

când m-am născut orașul semăna tot mai mult cu politica sovietică împletindu-și frenetic pânza de păianjen pe care avea s-o rupă într-o altă zi soljenițân pânza de păianjen era multicoloră,

Toate nu sunt decât înscenări acesta este mortul bacovian acesta este mortul comunist și acesta este mortul care n-a murit ci se mai plimbă o vreme prin oasele și gândurile despre fericire

Am visat că pe strada ta locuiește un profesor de desen pe care vrei să-l omori e un ticălos, ce-i drept, dar pentru această linie continuă, semn al vieții fără de moarte cruță-l! mi-a spus

noaptea-naintează desculță-n viscolul orizontului poezia se mănâncă cu iarba fiarelor ziua primarul din orașul dement aduce deținuții care mătură singurătatea celor o mie de ani fără

de câtva timp am început să repar toate defecțiunile din lume de regulă, acestea încep cu cifra 8 sau 10 și se află într-o efervescentă expansiune din ultimul creier al lui eminescu și până

la procesul lui Socrate a fost și androginul despre care tocmai v-am vorbit intrase în sala de clasă cu pașii ușori ai semizeilor izgoniți din olimp următorul elev își lipi urechea de podele

lumea din satul meu îi spunea domnul buhuși 6 luni a ținut călătoria pe jos din siberia și până acasă după 8 ani de lagăr într-o fabrică de cărămidă pentru zidurile lagărului prin care adesea

la minus 22 de grade înțeleptul orașului a bătut la ușa destinului meu singuratic și mi-a arătat ordonanța de urgență pe care tocmai au emis-o emisarii înaltului guvern fratricid faptele

ast-noapte iarăși a intrat în camera mea prin pereți baudelaire blocul meu dispăru și toți locatarii se abonaseră pe două rânduri aici se găsesc parfumuri, vicii și moartea se ține de

când am fost întrebat despre tradiția nemuririi am răspuns astfel: eu cred că și veșnicia are o limită limita de sus ori limita de jos a veșniciei anul acesta n-au

ora de întuneric și lumină n-a venit și eu am iubit-o pe mata hari nu am plantat niciodată oarbe speranțe în lumea deșartăciunii nu-ți fie teamă vei arde pe rugul visat vei deveni cumințenia

țara mea s-a–mbrăcat în sărbătoare toți cunoscuții au plecat în vacanță încă n-a venit judecata de apoi infractorii bețivii măturătorii profesorii de morala cea mai sublimă toți dar absolut

ajuns în orașul monștrilor moș crăciun păși imperial atât de viu încât băiatul meu îi sufla zăpada din barbă împrăștiind țurțurii de argint și de gheață vremea era pe sfârșite nu auzi

de ziua patriei vecinul a schimbat mobilierul a-nceput cu bucătăria unde tocmai se-așezaseră la masă eminescu și rebreanu cineva a aruncat pe fereastră ciorba națională ca atunci când

apoi m-au chemat să stau la masă cu ei săpaseră două gropi mai adânci decât emisferele cerebrale mai adânci decât găurile negre din soarele negru băiatul meu fusese mușcat de o altă

prietenul meu adesea îmi spunea în scara blocului va ateriza un avion fiecare va urca în felul său dând din coate mai energic ori mai vânjos nimeni nu știe destinația finală prin hublouri