Cătălin Al DOAMNEI

și eu vin din același trecut al prietenului care vânează monștri și-i lasă ca pe leșuri la fiece răscruce urmându-ne apoi ca umbre ale verii paiațe

de când mi-am uitat numele nici poemele perverse ale mariei osawa nu mai puteau să-nvie mortul care mă urma noapte de noapte în camera mea se adunau samurai și maria ținea cu mâna de viața

trăiam aceleași neliniști întotdeauna mult mai profunde îndepărtându-se ca o stea căzătoare când moare un om și se naște o tradiție nu știam să –ți răspund la neliniștea metafizică din pleoape

să nu mori joacă-te cu mine pe planeta unde crește trandafirul cel mai bun prieten din lumea fioroasă despre care nu știu mare lucru dacă tu ai două cămăși una galbenă și una

era într-o altă vară am plâns când eminescu și-a pierdut mințile cei mai mari inamici voiau doar scrisorile deșucheate oricum cu mult mai de preț decât orice comoară eram cu monte cristo și

devenisem campionul marilor idealuri îmi mai lipsea doar moartea ca o soră bună am ieșit pe străzile multicolore proaspăt asfaltate de municipalitate în amintirea tuturor promisiunilor

pentru că nu-mi e frică ucid fără să vreau cu voluptatea reginelor adultere în sensul acelor de ceasornic în baia-n care-a murit seneca când prietenul meu a primit un premiu de

în toate lucrurile am căutat perfecțiunea și n-am înțeles niciodată de ce nu poate exista precum cochiliile moluștelor aduse pe maluri pustii memoria lui van gogh mă urmează sângerând pe

cum vor fi arătat serbările lui dionyssos nu știu să descriu în detaliu vechii greci credeau în zeii lor mai mult decât credem noi în greve ei mâncau filosofia pe pâine noi cerșim un fel de

Aproape trăiesc ești mult prea departe de mine din neputința de a te opri când ai să pleci am înălțat ziduri până în lumea morților pentru tine am construit cea mai

Intrarea în viață a fost pe nisip Nașterea ta s-a petrecut pe nisipuri mișcătoare După ce te-ai născut mama ta nu te mai recunoștea ca fiind fiul ei Spitalul de nebuni părea genial și o mie de

as fi vrut să mă nasc în aceași zi cu rimbaud să fumăm împreună opiul cel mai de preț fără să -mi fie rușine până când hamlet ar fi adus ierburile sublime pe bicicleta extramundană a

Pentru că n-au cunoscut drama conștiinței, prietenii mei sunt niște naivi când doamna mea profesoară de limba română ne arăta cum zboară vulturii pe cerul înghețat eu desenam locul în care se

înainte de a muri tatăl meu mi-a dat să am grijă de ferma cu fluturi de aur pe care-o purtase ca pe-o cunună de lauri din vreme-n vreme din floare-n floare până când visele spărseseră

s-a cutremurat satul când m-am născut mama era–n dureri și nu putea să mă nască stră-străbunica din deal i-a spus stră-străbunicii de pe dealul albastru de pe malul albastru

amirosea a cicoare marea și a poem izgonit din paradis clipa era imensă ca un monstru marin unde-am ajuns totul era-n ruină și din ruinurile lumii copilul meu preschimba elementele materiei în

când m-am născut orașul semăna tot mai mult cu politica sovietică împletindu-și frenetic pânza de păianjen pe care avea s-o rupă într-o altă zi soljenițân pânza de păianjen era multicoloră,

Toate nu sunt decât înscenări acesta este mortul bacovian acesta este mortul comunist și acesta este mortul care n-a murit ci se mai plimbă o vreme prin oasele și gândurile despre fericire

Am visat că pe strada ta locuiește un profesor de desen pe care vrei să-l omori e un ticălos, ce-i drept, dar pentru această linie continuă, semn al vieții fără de moarte cruță-l! mi-a spus

noaptea-naintează desculță-n viscolul orizontului poezia se mănâncă cu iarba fiarelor ziua primarul din orașul dement aduce deținuții care mătură singurătatea celor o mie de ani fără

de câtva timp am început să repar toate defecțiunile din lume de regulă, acestea încep cu cifra 8 sau 10 și se află într-o efervescentă expansiune din ultimul creier al lui eminescu și până

la procesul lui Socrate a fost și androginul despre care tocmai v-am vorbit intrase în sala de clasă cu pașii ușori ai semizeilor izgoniți din olimp următorul elev își lipi urechea de podele

lumea din satul meu îi spunea domnul buhuși 6 luni a ținut călătoria pe jos din siberia și până acasă după 8 ani de lagăr într-o fabrică de cărămidă pentru zidurile lagărului prin care adesea

la minus 22 de grade înțeleptul orașului a bătut la ușa destinului meu singuratic și mi-a arătat ordonanța de urgență pe care tocmai au emis-o emisarii înaltului guvern fratricid faptele