Poezie
Corida
1 min lectură·
Mediu
Aproape trăiesc
ești mult prea departe de mine
din neputința de a te opri când ai să pleci
am înălțat ziduri până în lumea morților
pentru tine am construit cea mai perfectă figură a sexului
sfera
plină cu otrava parfumului femeilor care m-au iubit și m-au părăsit
car bufnița înțelepciunii mai mult de formă pe umăr
mereu zgâriat mereu sângerând deschid toate ușile lumii
ca și cum ai inspira când vezi marea pregătindu-se pentru tsunami
și iarăși nu-mi vine să cred că totul s-a terminat
peste toate s –așterne înserarea eternă
am fost mai puternic decât taurul care m-a aruncat
în coarnele de foc ale coridei cu mine însumi
și am pierdut
creierul s-a-mbrăcat în secunde devorându-mă canibal
prietenii mei aproape mor aproape dispar aproape nici nu au fost
ca o instanță irevocabilă bufnița iluziei mă urmează
iarna vocii tale îmbălsămează fața morții
ca pe un nou-născut
(4 iunie 2010)
012172
0
\"am înălțat ziduri până în lumea morților...\"
Discursurile trăite cu densitate maximă (precum acesta:
\"car bufnița înțelepciunii mai mult de formă pe umăr
mereu zgâriat mereu sângerând deschid toate ușile lumii
ca și cum ai inspira când vezi marea pregătindu-se pentru tsunami\"), îți trezește apetitul pentru revenirea la zonele metafizice ale pomului, unde teluricul (inclusiv biografismul) e parte componentă și nu un attch oarecare.