Axios

Intrarea în viață a fost pe nisip

Nașterea ta s-a petrecut pe nisipuri mișcătoare

După ce te-ai născut mama ta nu te mai recunoștea ca fiind fiul ei

Spitalul de nebuni părea genial și o mie de genii

Din toate vremurile trecute și viitoare se adunaseră ad-hoc

Ca pentru înmormântarea unui munte transcendent prăbușit în mare

Te luasem în brațe și-ți pipăiam piciorușele

Vulnerabilul călcâi al lui Achile

Ce dădea bătăi de cap tuturor celor așezați la masa rotundă a iluziei

Pământene –mbrăcată-n scutecele sublimelor fapte ale facerii de sine

Dar crești tu

Peste mine mai presus de mine mai presus de zeii care au părăsit lumea

Și te-ai născut în scutecele pline de vise ale tătălui tău

Motiv pentru care am vrut să te numesc blaise pascal, fiul meu

Unicul pariu câștigat la ruleta rusească a destinului

Era în iliada ca și acum în gramatica universaliilor

Calul troian se scufunda în mare tatăl meu albise

Tatăl tău murise și din oasele albe ale trupului dezgropat după tradiție

Cădeau ploile cosmice ale facerii de sine

Tu nu m-ai cunoscut n-ai apucat să mă vezi ducând imensele turme de elefanți

La cimitirul elefanților nu-ți fie teamă

În cimitir se pășește cu solemnitate ca-n toate religiile

În tăcere în spiritul upanișadelor care va fi pretutindeni

Mai presus de orișice bârfă galactică, firească dealtminteri

Te vor înconjura imense palate de colți de fildeș

Nu râde ești mai prețios decât calea lactee

Vaslui, 4 iunie 2010, ora 0.33)