cine nu m-a putut învinge a trebuit să-mi accepte anonimatul
vremurilor legendare ca pe singura împărăție
în care hotărâsem a fi foarte puternic
după ce-i omorâsem pe toți și humbaba
se
o singură dată am fost cel mai fericit muritor de pe fața pământului
cine a învins un imperiu acela îl va și conduce
păstrându-și dreptul la durere ca pe o pradă
cine a blocat o țară tot el o
pe strada unde locuiesc vin mai multe căruțe
decât treceau pe câmpurile de luptă carele de înfrânți
ale imperiului asirobabilonian într-un du-te vino ucigaș
depășit numeric de căruțele de la
cei mai buni prieteni ai mei sunt artiști
viețile lor par a fi niște personaje care-i urmează mai mult vinovate
decât cu fidelitate mai mult curate decât necurate
fiecare artist își amintește
mai înainte de a veni pe lume te-am văzut în constelația autumnală
și întreg universul semnase pactul de neagresiune împotriva mea și a ta
punându-și mâinile în palma tatălui ca o sferă plină cu
de când profesorul meu de matematică de la 10 ani
intrase cu mașina într-un copac din ultimul vis dinaintea zorilor
n-am mai putut studia matematica
foarte târziu am înțeles pricina accidentului
pentru că fusesem foarte săraci am hotărât să fim foarte bogați
din acest motiv am îngălbenit toate frunzele de pe ramurile arborilor seculari
și am construit un pod de aur pe care să pășești
mă-ntorceam de la policlinica din baskerville
și nu eram îngrozit de ceea ce văzusem de ceea ce urma să se-ntâmple
două mașini negre de ucraineni omorâseră toți medicii
și culeseseră frunzele
niciodată n-am cunoscut ființe biruitoare
am întâlnit doar oameni infatuați negând
că l-ar fi văzut vreodată prin fereastra închisă ca sufletul
pe moș prepeliță fratele lui hitler și al lui
iertați-mă
dacă trebuie să dau număr de înregistrare la nebăgata în seamă
cerere metafizică a subsemnaților
varlaam dosoftei miron costin titu maiorescu și a tuturor acelora
care navighează pe
ca să nu fiu împușcat cu arma de apă
de la divizia de pompieri de peste drum
aflată în permanentă stare de asediu
de pe vremea când napoleon se-ntorcea din rusia
doamna secretară a liceului
în dimineața-n care dumnezeu își vărsa respirarea
ca roua deasupra pământului sacru
au sunat creditorii la ușa destinului meu îndărătnic
sperând într-o nouă șansă de a-și recupera datoriile
în sala de consiliu profesoral
se decidea soarta elevei gloria-muncii-la-plai-cu-boi
mama fetei era în irlanda și nu putea să adoarmă
lângă vulcanul ce-ntuneca sora europa de 200 de ani
de
se apropia cu pași de felină hrănită
numai cu sângele unei herghelii de stele-nvinse
fără s-o știe
asasinii mei își pregăteau moartea ca naufragiu
pe insula pustie a șefilor de stat comunist și
întotdeauna a existat cineva care a crezut în mine
mai mult decât am crezut eu
cu sufletul pe cântarul de aur al celor care n-au învățat să piardă
ori nu le-a fost dat să piardă
fiindcă scriu
când mureau cei care spuseseră lucruri neadevărate despre mine
și neamul meu al străvechilor poeți pindareici
neputând să-și dea sufletul trădat de cântecul cocoșilor de munte
hrănind orașul de
după ce l-au ucis pe dobrin
încă mai voiau să-și spele păcatele
și de aceea mă chemaseră pe mine
ultimul atlant în arta imposibilului
pe terenul de golf al inimii fusese
întinsă tabla de șah
nici atracția ingenuă a cărții recordurilor
n-a putut să demonteze instrumentele de ultimă generație
de ascultat poezia și de măsurat ultimul sonet
semnat William Shakespeare ascuns în camera
ca să vindec neamul meu
am vrut să găsesc leacul vracilor de demult
să-l dezbrac de mantia neliniștii
de fuga de veacuri intrată-n cimitirul de sub casă
în care frumusețea fusese împușcată în
începuse la data prezisă cu precizie astrologică
de horoscopul gladiatorilor îngropați în arena trecutului
care mi-au furat bicicleta să facă naveta
între viața mea și circus maximus gravat
pe
în lumina lampadarelor
femeia robinson îl aștepta pe bărbatul robinson
pe malurile unei mări scufundate-n respirația de rechin a celor vii
odele triumfale ale rătăcirii și iertării
înhămat
CD