Cătălin Al DOAMNEI

nimeni nu știa când trebuie să revină îngerul somnului deși era de foarte mult timp așteptat iar când prin fereastra închisă și-a făcut apariția trecând printre ziduri și topind ușa de fier

fulgerul mcqueen vorbește românește negreșit va trebui să-l găsești altfel eu nu mă mai intorc acasă cu tine în primul magazin bakuganul era un fel de sferă aidoma miriapodelor aflate mereu în

pentru că ni se promisese nemurirea mulți ne credeau agățați de buricul pământului fără să ne ceară nimic în schimb cavalerul pelasg stătea foarte aproape de noi invizibil ca sarea mărilor din

într-o zi cu soare japonez ucigaș femeia-complice mi-a expediat un poem ascuns între gene pe cântarul de plumb al unui sistem social perdant într-o lume severă gripa porcină se vindea la

omul care a nimicit un oraș după ce l-a întemeiat și l-a vopsit în culorile curcubeului a venit să mă caute am stat împreună pe fața neumblată a lucrurilor și a fenomenelor rare vocea –i era

se apropia culesul lămâilor vocea cavalerului pelasg mușcase din mine ca dintr-o coajă mirifică a unui itinerariu piramidal printre avataruri și legi ale idolatriei indescifrabile singurul meu

nici ultimul dans cu brigitte bardot nu s-a dovedit a fi fost o fatalitate a fatalităților în așteptarea cuvântului magic menit de orfeu să crească nivelul de trai al întregii lumi ne-am

până la capăt am mers pe drumul lăsat mie moștenire de tatăl meu pentru că eu am ascultat din pruncie muzica de harfă a sacrificiului sapiențial mi-a fost dat să văd vremea miracolelor

o vreme am locuit în cel mai primejdios loc cu putință ca să mă înțeleg mai bine și pentru a pricepe sensul și nonsensul lumii acesteia trapezistul mă luase cu el

de fiecare dată când bunicul meu se pregătea să moară pe câmpul de luptă dintre două vieți ori pe crestele munților cu floare-de-colț ca prin vis apărea cavalerul pelasg și-l privea țintă

nici de sărbatori nu mai vorbesc cu prietenii unii și-au trimis nevestele să îngrijească bătrâne paralitice în spania sau italia de teamă că vocea mea seducătoare le-ar putea amenința și le-ar

nu credeam că mai pot să ajung să asist la dezvelirea obeliscului dedicat poeților anonimi memoria limpezește apa murdară a realității sângerii sunt martorul faptelor neîntâmplate încă și

nu reușisem să ajung la moartea afroditei și cel care secătuise o țară m-a chemat să-mi arate însemnele triumfale ale dezastrului și să mă roage să rostesc elogiul funebru al unei vieți trăite din

când a trebuit să vorbesc despre vicii mi-au bătut la ușă oamenii indigo semănau cu fosilele și impresia de prea mult entuziasm era doar reversul medaliei pe care o declarasem nulă și ieșită

de când nietzsche mi-a spus mila e sentimentul omului nobil ce nu caută pe nimeni să umilească am urcat în nouri negri cu toma nour și peste semeni fără virtutea anonimatului s-a aprins

cât mama a fost printre noi avea dreptate să-mi spună că niciodată sau foarte greu vom fi fericiți în lumea aceasta de la moartea lui nicolae

pe toți ceilalți eu i-am știut dar ei nu m-au știut pe mine când fiecare trebuia să-și urmeze destinul venea insul acela cu securea neagră a lucidității

cine a distrus lumea n-o va putea reface după ce ai demontat un motor piesa neunsă rămâne în plus coborârea cu bicicleta la 172 km / h pe partea încinsă a vulcanului dintre mine și lume n-a

de îndată ce un mare artist din ceata singurătății încerca să mă urmeze pe drumul plin de colb al mai marilor minții pentru că locuia la bloc apartamentul de deasupra sa era inundat și un alt

de la cursul de peratologie susținut de gabriel liiceanu am învățat că doar prostia e încremenită în proiect literatura e ceva mai elastică scriitorul e acrobatul exersând mersul pe sârmă fără

înainte de a se-mbolnăvi de inimă rea și de a zăcea la pat omul care n-a câștigat nimic în viața lui m-a ales pe mine ca să câștig tot ceea ce se mai putea câștiga înainte de moarte acest lucru

de când mama a aflat că nașterea mea va fi la moartea lui tolstoi pentru mine a fost un singur anotimp tot neamul meu și cei mai sensibili vraci bolnavi de inimă s-au adunat la poartă ca să

ceea ce nu am putut accepta a fost omul lipsit de iubire brăzdate de fulgerele din amurg ale imperiilor învinse zilele-mi sunt pestrițe ca laleaua pestriță și de aceea le-am decretat monument

când au vrut să-i mutileze pe toți ai mei am luat drumul diligențelor din filmele copilăriei prețul pentru tot răul făcut asupra mea era infim față de cât pătimisem în vremuri de