cavalerul pelasg

de fiecare dată când bunicul meu se pregătea să moară pe câmpul de luptă

dintre două vieți ori pe crestele munților cu floare-de-colț

ca prin vis apărea cavalerul pelasg și-l privea țintă

obligându-l să rămână viu cu puterea imperiilor ce-i scoseseră inima

și i-o lăsase ca pe o năframă în calea vulturilor

de la o vreme cavalerul pelasg mă vizitează mai mult noaptea

când toți ai mei dorm și se dau în leagănul morții

ascult cu atenție vorbirea de fum a cavalerului pelasg

și am dobândit puterea înzecită de a fi secerat în orice clipă

de la intrarea în altarul unei biserici transformată vreme de 50 de ani

cât pentru cinci sute de mii în temniță comunistă de atei

care n-au putut desluși taina mirungerii cu mirul de la aiud

sute de mii de strămoși n-au știut ce –nseamnă să ieși din sclavie

și acum nici acest fapt nu mai semnifică mare lucru

pruncul a cărui mamă a fost obligată să moară de căpcăuni plătiți regește

tot mamă rămâne blestemul de orfan și de mamă fiind sporit de îngeri

anume trimiși să dea foc lumii și neputând fi stins cu toate apele mării

pierdută a fost frumusețea lumii și drumul ireversibil pavat cu prostia bezmetică

ca nostalgia fățarnică așternută din belșug pe fața de piatră a reflexivității ateilor

sufletul nu regretă loviturile imparabile aplicate cu nonșalanță

insuficientă s-a dovedit a fi fost puterea adunată și înmulțită a tuturor acelora

care niciodată n-au aprins lumânări pe morminte

pentru care ideea de maternitate ca și ideea de crimă sunt sinonime

cu reverența destinului pentru cei care nu-și mai pot duce crucea

și cheamă apusul din ochii puiului de girafă albă

să-și lase pielea sub picioarele unui semizeu clandestin

ale cărui fapte eroice au fost atât de bine călcate în picioare

în locul rămas gol odihnește blânda făptură a cavalerului pelasg

la întrepătrunderea dintre ceea ce s-a pierdut și ceea ce s-a mai găsit

drept și bun din strămoș în strămoș întru adevăr

ducând ștafeta aruncătorului de flăcări