Poezie
de-a baba oarba
1 min lectură·
Mediu
orașul s-a umplut de ciumă neagră
nuntașii crimei sapă galerii anaerobice
pentru morminte de faraon învins
în buzunarul surd al lui beethoven
nu mai găsești partitura pierdută
într-un prea târziu al lutului
ai vrea să repeți irepetabilul
focuri ancestrale s-au aprins
din urna de cenușă a celor rămași în megalitic
ai vrea să li te-alături
chemi plutonul de execuție
ce se –apropie stingher cu puști descărcate
pentru că-n lume nu s-a dat stingerea
deși e anul ciumei și tentacule de caracatiță
te–nvăluie-n noaptea fără un cuvânt de rămas bun
cazi dar nu îngenunchezi
te scuturi de metalul zornăitor al indiferenței statuilor
de pe soclul pe care cei mai inteligenți măturători
îl cred zeu aducător de noroc
ai devenit de-al casei
zei adormiți și-au pierdut cheile
și-n somnul lor nedormit
apa se retrage ușor în fântâni
pentru ca nimeni să nu poată muri printre străini
când zeul mort al bunătății
se joacă de-a baba oarba
în jurul unor planete pierdute-n
lumina paranoică
fără apus
001576
0