Poezie

Metempsihoză

1 min lectură·8 iunie 2010

Mediu

trăiam aceleași neliniști

întotdeauna mult mai profunde

îndepărtându-se ca o stea căzătoare

când moare un om și se naște o tradiție

nu știam să –ți răspund la neliniștea metafizică

din pleoape aproape adormite visânde mereu

stăteam față către față

aidoma iluzionistului al cărui truc

va da greș când te-aștepți cel mai puțin

te urmam și –n lumea vegetală

ca o personificare a metempsihozei

din plantă carnivoră

în plantă mai uriașă decât lumea junglei

în care mi-a fost dat să ucid

fără teama de a fi vreodată învins

creșteam din trupul tău

și înfloream printre actele de vrăjitorie

ale magului de la bâlci

ale cărui bilete se vând la preț de speculă

când pleci nimeni pe nimeni nu strigă

pe sânii tăi adoarme un soare blând o lună rebelă

zorii trecutului apun peste lumea-n ruină

frumusețea aduce tenebrele universului fără margini

în cartea cu final fericit

(8 iunie 2010)

001.640

Cătălin Al DOAMNEI. “Metempsihoză.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/catalin-al-doamnei/poezie/13943694/metempsihoza

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.