Cătălin Al DOAMNEI

nu i-am putut rosti numele îmi spusese pe holurile acelea nesfârșite ca și cum ne-am fi plimbat prin cartea de nisip despre felul în care se construiește

să rostești numele lui bobby fischer într-o dumnezeiască zi United State of America „farsă controlată de evrei ticăloși, circumciși, murdari și coroiați” ceea ce are mai profund țara

te iubeam și -ți dăruiam orhidee se schimbau anotimpurile și cântecul subțire al unui zeu adormit ne însoțea tăcerea e adevărat vorbeam rar mai rar și știam că într-o zi ne va fi

ținându-ne de mână taboo pe vremea aceea și mult mai târziu am înțeles ce înseamnă suferința din dragoste dedicațiile pe care le poți împrumuta muribundului înainte ca tu să devii

pasărea paradisului cântă pe umerii adolescentei se mută pe umărul fetiței din clasa a V-a fața ei luminează orașul se aprind sentimente adevărate ce a fost într-adevăr se pierde de pe un

mă întorc în trecutul zilei de azi am trăit foarte de demult & uneori foarte banal atingând cu mâna infinitul depărtărilor conversațiile cu ceilalți înlocuind secunda și grăbind-o constat o

ultimul clopoțel nu mai sună se întâmplă și lucruri neprevăzute mortul din sicriu stă de vorbă cu cei vii morții îi pregătesc un fel de înmormântare o jumătate de miliard de

de lucrurile complicate mă apropiasem prea mult a vorbi despre complexificare filosofie a celor care își

îți rupsesem pasul și mă ascunsesem după un vraf hârtii pe după soare pe după lună& eram capabil să pun o întrebare de o mie de miliarde numai și numai pentru ca-n viața noastră de

achile mă părăsise și eu începusem să mă sprijin de norul divin forța centrifugă a moleculelor mă făcea să contemplu plecarea lui de semizeu ape tulburi cotropiseră viața-mi era o zi în

mi-era din ce în ce mai greu să ies din naufragiul pe care mi-l pregătiseră zbătându-mă între viață și moarte ieșirea din adâncuri nu mai era posibilă decât prin cerul de lumină

se făcuse târziu înspre dimineață nu apucasem să mai cobor de pe catarg vânturile mi s-au reașezat în palmă savant în experiența definitivă a căderii -înspre-moarte vorbeam despre

mi-era din ce în ce mai greu să trăiesc mă-mbrăcasem în idei cu toate harurile cădeam precum schiorii o urmasem îndeaproape pe erica femeia-androgin facerea lumii a început spun

peripețiile care te-au fascinat nu încep la troia întâmplările sunt supuse regalității numai în măsura în care regii biruie legile pe care ei înșiși și le-au aplicat loruși lista

te visam clipă de clipă nuit par jour faust n-a reușit să oprească timpul & pentru tine nausicaa am ales să interpretez semnele chaldeilor întoarcerea acasă mi se părea a fi fiind

pe vremea aceea mă însoțea dostoievski înainte de condamnarea mea la moarte prin împușcare înainte de condamnarea lui la moarte prin împușcare înainte ca eu să-l urmez pe Iisus noul

trăiam printre pereții unei irealități care devenise mitologie fuseseră dezgropați idolii mai vechi sau mai noi lumea li se închina însă nu aceasta iustra condiția umană

începuse să vină toamna & nori albi se apropiau de chipurile neștiute ale verii de pomină pe care o petrecusem printre profeți tăcusem îndelung și îngenucheasem fără dorința de a mă mai ridica

de atunci nopțile nu mai erau nopți adevărate timpul încremenise și ni se părea că sfârșitul era cu mult mai aproape decât ar fi spus lao-tzî golul dintre lucruri & fenomene nu schimbă

să învingi melancolia filosofilor dimineața descifrând instantaneu ploaia de idei a pământului reavăn nu ești tu învinsul doar tu ai rămas să deschizi în absența lui sartre poarta

doar tu nu ai mai venit am citit un poem despre un țăran ucis de o fată antică rustic scris poetesa cu pricina nu fusese niciodată la țară fratele meu mi-a cerut dovezi despre felul

pe vremea aceea oamenii asistau la nașterea zeilor hesiod este unul dintre aceștia el m-a trimis pe mine să dezgrop literele feniciene după izgonirea din

îl numeam Anul Nou când veneau sărbătorile el era singurul vrednic să poarte cea mai frumoasă căciulă împodobită cu fundițe colorate și cu mărgele de alun vocea lui umplea ulițele ni se părea

ziua mi se fracturase la zenit uitasem o parte a mea atârnată de zaua stelelor răpiți de muzica sferelor o parte a teleportaților uitaseră să-mi ofere un autograf de la șaptezeci de