Cătălin Al DOAMNEI

o vreme la apusul soarelui gândul morții mă părăsise din ce în ce mai greu îmi era să dau din coate pentru a le învinge pe sibilinicele sirene adevăratele pierderi ale sinelui imund

uneori mi se făcea rău din senin ieri a fost ziua somnului cosmic până și soarele a intrat în adormire lumina se-mbrăcase în doliu starea demonică a pământului era răsfrângerea răspunsurilor

multă vreme am înotat în apele înghețate ale semenilor de nașterea Fiului lui Dumnezeu mă întâlnisem cu un mai vechi prieten al meu atât de al meu NUMAI al meu el însuși știind că ESTE

diminețile erau locvace apoi ne vorbeam din ce în ce mai rar chiar trecuse foarte multă vreme de când cuvintele înghețaseră pe buze începea primăvara și somnul devenise astral cuvintele

dacă mai suntem și nu am plecat pe drumul fără de întoarcere se întâmplă pentru că l-am visat pe eugene ionesco în vis începusem să-i dau dreptate păsări de pradă planând de la foarte mari

de foarte departe înțelegând felul de a fi al cristalelor viața trebuia să meargă mai departe pe mâine răspundeau judecătorii cu teamă adormisem și somnul meu îi făcea să redevină la

din catacombe am ieșit mai mult mort decât viu mă urmăreau mugetele împărătești la aprinderea focului un fluture gigantic un singur fluture nu avea aripile arse dâra de polen a

în cele din urmă omul acela a găsit transcendentul umblase-n toate lumile posibile podul palmei tale trecând dincolo de polii albăstrii și de emisferele cu clopot de alamă păduri și urgii

nu i-am putut rosti numele îmi spusese pe holurile acelea nesfârșite ca și cum ne-am fi plimbat prin cartea de nisip despre felul în care se construiește

să rostești numele lui bobby fischer într-o dumnezeiască zi United State of America „farsă controlată de evrei ticăloși, circumciși, murdari și coroiați” ceea ce are mai profund țara

te iubeam și -ți dăruiam orhidee se schimbau anotimpurile și cântecul subțire al unui zeu adormit ne însoțea tăcerea e adevărat vorbeam rar mai rar și știam că într-o zi ne va fi

ținându-ne de mână taboo pe vremea aceea și mult mai târziu am înțeles ce înseamnă suferința din dragoste dedicațiile pe care le poți împrumuta muribundului înainte ca tu să devii

pasărea paradisului cântă pe umerii adolescentei se mută pe umărul fetiței din clasa a V-a fața ei luminează orașul se aprind sentimente adevărate ce a fost într-adevăr se pierde de pe un

mă întorc în trecutul zilei de azi am trăit foarte de demult & uneori foarte banal atingând cu mâna infinitul depărtărilor conversațiile cu ceilalți înlocuind secunda și grăbind-o constat o

ultimul clopoțel nu mai sună se întâmplă și lucruri neprevăzute mortul din sicriu stă de vorbă cu cei vii morții îi pregătesc un fel de înmormântare o jumătate de miliard de

de lucrurile complicate mă apropiasem prea mult a vorbi despre complexificare filosofie a celor care își

îți rupsesem pasul și mă ascunsesem după un vraf hârtii pe după soare pe după lună& eram capabil să pun o întrebare de o mie de miliarde numai și numai pentru ca-n viața noastră de

achile mă părăsise și eu începusem să mă sprijin de norul divin forța centrifugă a moleculelor mă făcea să contemplu plecarea lui de semizeu ape tulburi cotropiseră viața-mi era o zi în

mi-era din ce în ce mai greu să ies din naufragiul pe care mi-l pregătiseră zbătându-mă între viață și moarte ieșirea din adâncuri nu mai era posibilă decât prin cerul de lumină

se făcuse târziu înspre dimineață nu apucasem să mai cobor de pe catarg vânturile mi s-au reașezat în palmă savant în experiența definitivă a căderii -înspre-moarte vorbeam despre

mi-era din ce în ce mai greu să trăiesc mă-mbrăcasem în idei cu toate harurile cădeam precum schiorii o urmasem îndeaproape pe erica femeia-androgin facerea lumii a început spun

peripețiile care te-au fascinat nu încep la troia întâmplările sunt supuse regalității numai în măsura în care regii biruie legile pe care ei înșiși și le-au aplicat loruși lista

te visam clipă de clipă nuit par jour faust n-a reușit să oprească timpul & pentru tine nausicaa am ales să interpretez semnele chaldeilor întoarcerea acasă mi se părea a fi fiind

pe vremea aceea mă însoțea dostoievski înainte de condamnarea mea la moarte prin împușcare înainte de condamnarea lui la moarte prin împușcare înainte ca eu să-l urmez pe Iisus noul