Cătălin Al DOAMNEI

privește mătasea algelor devine briza materială a depărtărilor se ascunde în barbă de infailibilă conquista &măsurată e clipa de jucăuși pescăruși însângerați în cercul vieții de

în zilele acelea -nceput de toamnă boreală nu mai trăiam viața mea eu cel mai personal dintre muritori trăiam depersonalizarea lumii în virtutea unor străvechi legendare jurăminte de

dear m dear v dear richard era duminică & avusesem o revelație trăisem cursa de guzgani ei sunt singurii scăpând de napalmul shakesperian &de mersul girafelor prin savana umană trei

de două ori în municipiul vaslui constatasem următoarele o colegă a soției mele într-o după-amiază de toamnă azurie profesoară de filozofie devenise secretară era blondă cu ochii

nimic dinafară nu mă mai poate atinge azi am văzut mai puțini repetenți oricât de mulți corigenți ar fi lăsat iorgu iordan era cald atât de cald căldura lui eliade înlocuise bordelul lui

întârziasem o venirea lui o cum m-am opus precum o amicul meu licean mai bun decât mine &decât vânătorul de cerbi prin noi înșine nu mai traversau decât filmele alb –negru despre

își purtau trupurile bolnave de imensa vorbire despre infinitul din sine se târau pe pământul-vagabond aidoma șarpelui după izgonirea din paradis li se zăreau coastele coasta lui adam

fiindul meu îmbrăcat zale de argint a văzut-o pe femeia cu fustă neagră împletind costume populare în lungul drum către sine nu te poți împiedica decât de tine după ce m-am

voiseră să-mi omoare soția apoi copilul apoi socrii apoi textele despre viața de apoi pe sub fereastra mea a trecut primarul orașului acum o mie și o sută de ani semăna cu

când tatăl meu nu mai putea să-și suporte roșii -negri cenușiii turnători se închidea în casă și bea

după ce am scris mihai eminescu șofer am început să-mi revăd colegii pe domnul maistru cu părul cârlionț a la unchiul micu de la târgoviște paranteză pătrată după ce distrusese mai

& totuși uneori am fost trezit din somn de voci necunoscute probabil alter ego-urile dintr-o mie și una de nopți care mi-au confirmat adevărul despre A prenume eu care nu

ma reine obscenitatea nu mai face parte din mine doar din viața contemporanilor care urmează doldora de bani invincibile studii de

când nu-mi puteam depăși starea nu mai puteam vorbi cu nimeni între timp am citit foarte multe idei efemere dar practice neaduse de parce unii spun totul se schimbă inclusiv cafeaua de

am visat un mod atât de dulce de a se împerechea vocalele &consoanele din sinea altora s-au născut vikingii ei m-au apărat de tot ceea ce este rău s- au topit fiordurile & apa lor s-a revărsat

lăncii de aur ale pelasgilor îmi deveniseră vorbele în fața unei mulțimi inexistente supremă în virtutea strămoșilor care mă urmau pretutindeni yin și yang pe cai sălbatici anunțau

încercam să uit tot ceea ce a fost urât și pustiu în viața mea brusc ierburile și-au întețit creșterea ca pentru a indica drumuri neumblate pentru aceasta am implorat ploile din folclor pe

un lucru îmi devenise cert nu am fost făcut pentru lumea aceasta & cu toate acestea am rezistat mai mult decât eminescu un lucru îmi devenise cert pierdusem prea de multe mii de ori

vorbirea devine lance a spiritului mă dor cuvintele numai în copilărie m-a durut trădarea amicilor de joacă pe mine cel mai puternic om cunoscut de uta-napishtim după patru zile si

fiind foarte singuri într-un dulap se instalase o cancelarie la vreme de tunet i se părea că zilele vor dispărea aidoma coranului după

durerea precum amazonul udă fața pământului incaș incașă e cifra 12 vorbe hamletiene vorbe despre căderea adiacentă despre salvarea eternă în mii de imagini

copacii își smulseseră crengile ca pe niște mâini absurde & inutile și-au scos rădăcinile lăsându-le să atârne ca pe trofee totemice la care se închină primăria când în sus&când în jos

pomul pentru care-n copilărie străbătusem mii de km pentru a –i ascunde vârsta lui mare era aidoma copacului în care chabu își aștepta sora de la despărțirea de eliade trebuie să

nu mai știam cum să scap de ce e rău ce e rău nu e bine &eu mă bucuram nespus de trecutul zilei de azi înțelesesem muriseră mulți prea mulți mult prea mulți pentru ca lucrurile să