o ediție princeps a vieții lui hermes

când nu-mi puteam depăși starea nu mai puteam vorbi cu nimeni între timp am citit foarte multe idei efemere dar practice neaduse de parce unii spun totul se schimbă inclusiv cafeaua de dimineață după o despărțire cu lacrimi a la prevert dar de unde și până unde prevert în lumea noastră dar de unde și până unde o preafrumoasă fată ungară capabilă să mă atace cu un stilet ascuns între sâni numai și numai pentru că primisem împreună aceeași double room înainte ca ea să plece pe ultimul drum alături de un angajat al uzinelor mercedes în calitate de soț la despărțire în partea zidului de vest de la sighișoara mi-a spus vezi îmi iubesc viitorul soț de aceea nu te-am atacat deși ti-am ascultat respirarea și visele până la șase dimineața și visele după care plângând a la prevert a plecat pe ultimul drum de atâta vreme m-a revăzut cel puțin o dată în visele ei pe care i le-am transmis telepatic în noaptea-n care am primit aceeași double room (visul: aveam o vârstă mult prea fragedă înotam în lunca de la bălteni prin nămol culegând lăcrămioare și laleaua pestriță pe atunci nu eram hermes cuprins de ape repezi zeul de apă a cărui figură de meduză dădea startul spre un viitor ce nu mai venea) alții spun nimic nu se mai poate schimba nici măcar cetatea timpului pe aripile condorului tainicul adevăr care nu poate fi rostit decât la mari înălțimi pe deasupra norilor acolo unde lumina nu apune