Cătălin Al DOAMNEI

șirul de demoni care descind pe strada republicii poate fi învins după următoare rețetă a doctorului faust se scoate TOATĂ mizeria LUMII de la subsolul blocului 350 nimeni nu este

definiția genului epistolar nu există în logică nici a pistolarului nu există nici logica pistolarului nu există & iată sublimele fapte de arme ale marilor dregători uneori

ceea ce îl îndepărtase pe shakespeare de hamlet fiul prea iubit pentru care shakespeare a înnebunit într-o noapte ținându-se de crucea anglicană dacă există așa ceva gândind la

de la o vreme aveam o singură problemă mai sus tot mai în sus de călcâiul lui achile inexplicabil în acea zi doctorița plecase de la servici cu două ore doare dacă l-aș fi ascultat

vremea miracolelor se sfârșise și eu te conduceam pe ultimul drum al ființei exact așa cum parmenide a definit ființa mi-a fost greu să nu plâng atunci știind că nu te voi mai revedea

vezi tu pentru mine poporul român MURISE înainte de vreme înainte de întrebarea ta înainte de a se fi răspuns albastru la oarecare întrebări despre regi și

orice întoarcere în trecut este imorală îmi amintesc pajiștea pe care pășteau cei șase viței de lapte și tu le mângâiai cornițele apoi vacile soarelui împușcate două piane aduse în căsuța

absența ta mi-era foarte somn îmi doream să adorm să am un somn fără vise prezența ta eram foarte viu & voiam să-mi pierzi visele ca-n studenție străine de mine erai

mă zbăteam între viață și moarte viața mea uneori era dictată de paganini singurul dictator pe care l-am recunoscut ca dictator în viață fiind nu știu cum aș fi reacționat față de

o vreme la apusul soarelui gândul morții mă părăsise din ce în ce mai greu îmi era să dau din coate pentru a le învinge pe sibilinicele sirene adevăratele pierderi ale sinelui imund

uneori mi se făcea rău din senin ieri a fost ziua somnului cosmic până și soarele a intrat în adormire lumina se-mbrăcase în doliu starea demonică a pământului era răsfrângerea răspunsurilor

multă vreme am înotat în apele înghețate ale semenilor de nașterea Fiului lui Dumnezeu mă întâlnisem cu un mai vechi prieten al meu atât de al meu NUMAI al meu el însuși știind că ESTE

diminețile erau locvace apoi ne vorbeam din ce în ce mai rar chiar trecuse foarte multă vreme de când cuvintele înghețaseră pe buze începea primăvara și somnul devenise astral cuvintele

dacă mai suntem și nu am plecat pe drumul fără de întoarcere se întâmplă pentru că l-am visat pe eugene ionesco în vis începusem să-i dau dreptate păsări de pradă planând de la foarte mari

de foarte departe înțelegând felul de a fi al cristalelor viața trebuia să meargă mai departe pe mâine răspundeau judecătorii cu teamă adormisem și somnul meu îi făcea să redevină la

din catacombe am ieșit mai mult mort decât viu mă urmăreau mugetele împărătești la aprinderea focului un fluture gigantic un singur fluture nu avea aripile arse dâra de polen a

în cele din urmă omul acela a găsit transcendentul umblase-n toate lumile posibile podul palmei tale trecând dincolo de polii albăstrii și de emisferele cu clopot de alamă păduri și urgii

nu i-am putut rosti numele îmi spusese pe holurile acelea nesfârșite ca și cum ne-am fi plimbat prin cartea de nisip despre felul în care se construiește

să rostești numele lui bobby fischer într-o dumnezeiască zi United State of America „farsă controlată de evrei ticăloși, circumciși, murdari și coroiați” ceea ce are mai profund țara

te iubeam și -ți dăruiam orhidee se schimbau anotimpurile și cântecul subțire al unui zeu adormit ne însoțea tăcerea e adevărat vorbeam rar mai rar și știam că într-o zi ne va fi

ținându-ne de mână taboo pe vremea aceea și mult mai târziu am înțeles ce înseamnă suferința din dragoste dedicațiile pe care le poți împrumuta muribundului înainte ca tu să devii

pasărea paradisului cântă pe umerii adolescentei se mută pe umărul fetiței din clasa a V-a fața ei luminează orașul se aprind sentimente adevărate ce a fost într-adevăr se pierde de pe un

mă întorc în trecutul zilei de azi am trăit foarte de demult & uneori foarte banal atingând cu mâna infinitul depărtărilor conversațiile cu ceilalți înlocuind secunda și grăbind-o constat o

ultimul clopoțel nu mai sună se întâmplă și lucruri neprevăzute mortul din sicriu stă de vorbă cu cei vii morții îi pregătesc un fel de înmormântare o jumătate de miliard de