Cătălin Al DOAMNEI

textul despre borges insuficient ca impresie generală despre buna vedere a lucrurilor și cuvintelor în joaca lor

visasem să scriu un poem autist trecutul trebuia desființat &nopțile bacoviene copleșind teribilul suflet din adâncuri nu mă lăsasem &nu voiai să rostesc cuvântul enigma care înfășura lumea ori

îmi era greu să-mi amintesc erai atâta de frumoasă te luasem de mână & trecutul mă-ntorsese-n junglă rupând din mine cornuri de rinocer dis-de-dimineață semănam cu nichita teza ta de

fusese o noapte neobișnuită david linch începând să facă rânduială printre coșmarurile de-nceput de toamnă bb împlinise vârsta bunicii mele sharon stone deghizată-n instinctul de fiară încă

încercasem să psihanalizez visul de astă-noapte înțelesesem structura moscovium-lui& tata-și ieșise din minți fotonii din cuvintele lui mai iluminau puțina viață printre pământeni în

stăteam pe o pânză de păianjen și mi se dăduse o lectură militară un text lung de toamnă contorsionată în juru-mi precum adulterul muream și în același timp măturam praful galactic din

intrarea în lumea hiperboreilor se desfășoară după ritualul comun pământenii ar fi fost omorâți de cel puțin de 804

șirul de demoni care descind pe strada republicii poate fi învins după următoare rețetă a doctorului faust se scoate TOATĂ mizeria LUMII de la subsolul blocului 350 nimeni nu este

definiția genului epistolar nu există în logică nici a pistolarului nu există nici logica pistolarului nu există & iată sublimele fapte de arme ale marilor dregători uneori

ceea ce îl îndepărtase pe shakespeare de hamlet fiul prea iubit pentru care shakespeare a înnebunit într-o noapte ținându-se de crucea anglicană dacă există așa ceva gândind la

de la o vreme aveam o singură problemă mai sus tot mai în sus de călcâiul lui achile inexplicabil în acea zi doctorița plecase de la servici cu două ore doare dacă l-aș fi ascultat

vremea miracolelor se sfârșise și eu te conduceam pe ultimul drum al ființei exact așa cum parmenide a definit ființa mi-a fost greu să nu plâng atunci știind că nu te voi mai revedea

vezi tu pentru mine poporul român MURISE înainte de vreme înainte de întrebarea ta înainte de a se fi răspuns albastru la oarecare întrebări despre regi și

orice întoarcere în trecut este imorală îmi amintesc pajiștea pe care pășteau cei șase viței de lapte și tu le mângâiai cornițele apoi vacile soarelui împușcate două piane aduse în căsuța

absența ta mi-era foarte somn îmi doream să adorm să am un somn fără vise prezența ta eram foarte viu & voiam să-mi pierzi visele ca-n studenție străine de mine erai

mă zbăteam între viață și moarte viața mea uneori era dictată de paganini singurul dictator pe care l-am recunoscut ca dictator în viață fiind nu știu cum aș fi reacționat față de

o vreme la apusul soarelui gândul morții mă părăsise din ce în ce mai greu îmi era să dau din coate pentru a le învinge pe sibilinicele sirene adevăratele pierderi ale sinelui imund

uneori mi se făcea rău din senin ieri a fost ziua somnului cosmic până și soarele a intrat în adormire lumina se-mbrăcase în doliu starea demonică a pământului era răsfrângerea răspunsurilor

multă vreme am înotat în apele înghețate ale semenilor de nașterea Fiului lui Dumnezeu mă întâlnisem cu un mai vechi prieten al meu atât de al meu NUMAI al meu el însuși știind că ESTE

diminețile erau locvace apoi ne vorbeam din ce în ce mai rar chiar trecuse foarte multă vreme de când cuvintele înghețaseră pe buze începea primăvara și somnul devenise astral cuvintele

dacă mai suntem și nu am plecat pe drumul fără de întoarcere se întâmplă pentru că l-am visat pe eugene ionesco în vis începusem să-i dau dreptate păsări de pradă planând de la foarte mari

de foarte departe înțelegând felul de a fi al cristalelor viața trebuia să meargă mai departe pe mâine răspundeau judecătorii cu teamă adormisem și somnul meu îi făcea să redevină la

din catacombe am ieșit mai mult mort decât viu mă urmăreau mugetele împărătești la aprinderea focului un fluture gigantic un singur fluture nu avea aripile arse dâra de polen a

în cele din urmă omul acela a găsit transcendentul umblase-n toate lumile posibile podul palmei tale trecând dincolo de polii albăstrii și de emisferele cu clopot de alamă păduri și urgii