Călin Sămărghițan

0:00 Despre târziul lucrurilor 0:49 Unde nu-s 1:30 Praga 2:02 Îmblânzire 2:42 Cele o mie de lucruri 3:20 Voi înota cu delfini Despre târziul lucrurilor Toate verile-s târzii, aproape de iarnă dăm

. . Cu țipăt de șoim vor trece unele zile, se vor adânci alene în păduri imerse de vareci, sub luciul apei mierii surde stradele de umbre vor desena harta unei cetăți de necucerit. Porțile ei le vor

Într-o zi voi avea de ales. Oamenii vor merge pe jos la același serviciu insipid, în colț aceeași flașnetă, un bucătar va găti plictisit același meniu. Bărbatul cu ochelari va invita o femeie pe

Zile-n care trece tren uitat prin gara sufletului nostru adormit în crini. Nu-ntreba, departeo, de ce tot mai rara și-argintie lună prinde rădăcini. Privești din fereastră cum piere

Toate verile-s târzii, aproape de iarnă dăm ceasul înapoi la timpul soarelui. Apoi încă un ocol de planetă, încă un frig lepădat în pături. Vom crede că e mai albastru vom ști că e mai

I. 13 iunie 2385 Centrul Orbital de Monitorizare arhiva 044, Lt. Col. Jos Cahr înregistrarea începe la 17.02 h - Domnule Walters, cod 01! Repet: cod 01. Îl văd deja pe radar. Subiect ieșit din Est

Dacă până acum câțiva ani ai fi fost întrebat care este cel mai reprezentativ film pentru spiritualitatea ortodoxă, probabil că marea majoritate ar fi răspuns fără nicio ezitare: Andrei Rubliov al

albastru senin vara-aproape sfârșită berze în cercuri

apusul roșu lampioane în vânt - visul gheișei caldă amiază cu ceai de crizanteme - ogar în perini talpa desculță prin ploaia rece de mai - stingher cerșetor

Năvodul lui a prins de atunci numai păsări. Luntre nu-i trebuia, lemn putrezit, un stârc ascuțit stătea de veghe în dimineți. Vor fi două fântâni când ochii-i ovali îl vor țintui prima oară.

Umbra fierbinte - E tot mai departe Noaptea cu lună. Varianta 2: Umbră sub streșini - E tot mai departe Noaptea cu lună. Varianta 3: Pavăza umbrei - E tot mai

Ea era la mare și se bronzase alb-negru. M-a întrebat dacă mă refer la... Dar așa se vedea din toate pozele. Pălăria albă cu boruri foarte largi se sprijinea pe ochelarii de soare, iar colierul

O altă corabie i-a răpit și năvoadele lor au prins de atunci numai păsări. Cuvântul îi părăsise iar un foc ce nu arde îi țintuise cu aripi de vorbeau o limbă a pietrelor pe care le-au modelat

Am lăsat ușa deschisă dar nu ca să vii, duminicile miros uneori a toamna aceea. De mult nu mai cred în noi, Francesca! Și vii acum să-mi spui \"știi tu\", de parcă fluturii s-ar putea întoarce