Apocalipsa mieilor de catifea
Oricine ar fi spus că Laarisa cea înconjurată de nisipuri e un loc liniștit. Poate prea liniștit și cuminte. În care nu se întâmpla niciodată nimic. Lanesta era negustor de ulei, iar prăvălia lui
CSCălin SămărghițanPoveștile cu Michelle
De când mă știu a fost numai iarnă, iar poveștile cu Michelle le știu dintotdeauna. Cred că sora mea le inventa pe loc, în chiar momentul când mi le spunea. Apoi le scria cu cerneală neagră în cartea
CSCălin SămărghițanȘase ore de viață
Sophie renunță să tot cotrobăiască în geanta de pe umăr după batistă de câte ori trebuia să-și șteargă ochii plini de lacrimi și acum străbătea bulevardul înțesat de trecători, strângând-o, umedă, în
CSCălin SămărghițanCâmpiile albastre de sub orizont (I)
13 iunie 2385 Centrul Orbital de Monitorizare arhiva 044, Lt. Col. Jos Cahr înregistrarea începe la 17.02 h - Domnule Walters, cod 01! Repet: cod 01. Îl văd deja pe radar. Subiect ieșit din Est C
CSCălin SămărghițanCâmpiile albastre de sub orizont (I)
I. 13 iunie 2385 Centrul Orbital de Monitorizare arhiva 044, Lt. Col. Jos Cahr înregistrarea începe la 17.02 h - Domnule Walters, cod 01! Repet: cod 01. Îl văd deja pe radar. Subiect ieșit din Est
CSCălin SămărghițanRochia de bal (IX)
IX. În seara în care se întorsese acasă, Filip își aruncă neprețuitul trofeu într-o ladă din pod. Premiul fusese un eșec lamentabil. N-ar fi trebuit să-l primească. Se simțea vinovat ca după o faptă
CSCălin SămărghițanRochia de bal (VIII)
VIII. În oglinda retrovizoare taximetristul nu se putea opri să nu o privească fugar pe misterioasa și frumoasa turistă, ce comandase o cursă spre scena de pe râu. Dar nu voia să fie lăsată la
CSCălin SămărghițanRochia de bal (VII)
VII. Filip încerca să recunoască Praga de pe hubloul avionului, peste umărul Francescăi, dar nu recunoștea nimic. De deasupra, era de nerecunoscut. Doar Vltava o vedea, tăind orașul în două, dar era
CSCălin SămărghițanRochia de bal (VI)
VI. Olivia privi lung după Filip ieșind. Dacă Filip ar dispărea? Dacă, brusc, el n-ar mai veni niciodată? Nu se putea gândi la așa ceva, dar nu putea nici să-și alunge acest gând care o înlănțui ca
CSCălin SămărghițanRochia de bal (V)
V. Emoția aceasta, a apropierii de Olivia, nu-l făcea deloc să se simtă în apele lui. Uneori ajungea să se vânture îndelung prin preajma magazinului, fără a avea curajul să intre. Ori se răzgândea
CSCălin SămărghițanRochia de bal (IV)
IV. Fusese foarte fericită că l-a întâlnit pe Fil. Foarte fericită! Pentru că ea reușea să vadă întotdeauna dincolo de orice mască a lui. Erau doar niște pretexte, erau ascunzători, credea el, bine
CSCălin SămărghițanRochia de bal (III)
III Lui Filip dimineața asta nu-i spunea nimic. Nici o revelație, nici un gând lămurit. Dar mai avea timp. Dimineața lui revelatorie se ținea încă deoparte. - Te-ai trezit? Mergem undeva? Am
CSCălin SămărghițanRochia de bal (I-II)
I. - Francesca doarme, aș dori să n-o trezești. - Bine, am s-o sun mâine. II. Soarele dimineții arunca printre draperiile grele un șarpe auriu de-a latul cuverturii patului. Pentru o clipă își
CSCălin SămărghițanBilet să te găsească
Știu că ai văzut cum se duceau păsările acelea lungi. Știu că ai așteptat toamna asta ca pe o haină. Ai vrea ca timpul să fie mut, să-ți vorbească prin semne. Ai vrea să poți vedea în frunze
CSCălin SămărghițanFata din livadă (veriga lipsă)
Ai observat? Diminețile sunt mai reci și nici soarele nu-ți mai ajunge la tâmplă. Poate așa o să albești mai puțin, adăugase zâmbind. Vorbea cu părul vraiște în ochi. Niciodată nu am știut cum făcea
CSCălin SămărghițanFata din livadă (epilog)
Biografii lui se mai întreabă și acum, după atâtea generații, dacă fata din livadă a fost reală sau nu. Și dacă da, cine a fost? Unii sunt de părere că nici măcar el nu ne-ar putea răspunde.
CSCălin SămărghițanFata din livadă (VI)
Ieri m-ai mințit!, fulgeră ea din ochi. Da, te-am mințit. Aș fi inventat orice scuză doar pentru a rămâne treaz cu tine. Din acel moment am știut, viața înțepenise, iar ochii ei spuneau deja o cu
CSCălin SămărghițanFata din livadă (V)
Apoi, într-o seară va spune: uite-mă! Într-alta îmi va așeza palma rece pe frunte și-i voi simți mirosul livezii ca o amintire zemoasă. Degetele ei mă vor țintui. Vreau să te vindec, va spune
CSCălin SămărghițanFata din livadă (IV)
În chiar momentul când să se risipească, am realizat că era de carne. Cobora din iluzie și prindea contur. Mâinile ei erau mâini, picioarele ei erau picioare. Vorbea cu păsările, ca Francisc.
CSCălin SămărghițanFata din livadă (III)
Ea mânca piersicile în ordine descrescătoare. Acum era la a șaisprezecea. Le mânca încet și cu eleganță de parcă era zâna piersicilor și acum sporovăia cu ele. E o artă să muști din piersică, știi?
CSCălin SămărghițanFata din livadă (II)
Mi-a dăruit-o într-un gest, poate inconștient, de generozitate. Violet, lila și argintiu. Argintul strălucește, violetul te face să vezi unde nu e lumina, lila îndulcește și îmblânzește...
CSCălin SămărghițanFata din livadă
Fata din livadă privea la sâmbure. Venise tiptil și parcă intrase pe fereastră. Sau pe ușă? Oricum, știu sigur că ambele erau închise. Nu așteptam pe nimeni. Probabil acum îți faci tot felul de
CSCălin SămărghițanIon
Cinci ani. Vreo cinci ani trecuseră. Fusese condamnat doar la patru, dar uitaseră de el, sau poate l-au ținut așa… să se-nvețe minte. Acum mergea acasă. Se gândea în urmă? Nu știa la ce se gândește,
CSCălin SămărghițanFuga
Nimeni nu mai știa cum începuse totul. Ne mai aminteam doar că fugeam din calea apelor. Grupuri răzlețe urcam, de multe ori în fugă, înspre locuri în care speram că apa nu ne poate ajunge. Ploaia
CSCălin Sămărghițan