Călin Sămărghițan

- în 13 decembrie 2011, orele 12.43, în pădurile de lângă Sibiu, bravi vânători au împușcat eroic un tigru adevărat - Eu nu! Eu nu! striga aripa păsării către vânător. Eu nu! peștele către

"Bohemian Flow art & pub" s-a dovedit o gazdă pe măsura așteptărilor noastre. Subsolul din Piața Mică nr. 26 (sub Muzeul primei farmacii din țară) ne-a primit cu generozitate, iar Mihai Neguș,

Sophie renunță să tot cotrobăiască în geanta de pe umăr după batistă de câte ori trebuia să-și șteargă ochii plini de lacrimi și acum străbătea bulevardul înțesat de trecători, strângând-o, umedă, în

Asociația Artgothica Sibiu și Biblioteca Astra organizează lansarea de carte: Marius Ștefan Aldea - ”Simfonia frânei”, de la Editura Herg Benet din București, Vineri, 21 octombrie, ora 16.00, în

Neînduplecat ca zeii deplin liber ticălosul care te face să sângeri nedrept de fiecare dată, măști false în ziua marelui îngheț, orbita cinică a unei suite de Bach. Voi trăi astfel, zile frumoase în

13 iunie 2385 Centrul Orbital de Monitorizare arhiva 044, Lt. Col. Jos Cahr înregistrarea începe la 17.02 h - Domnule Walters, cod 01! Repet: cod 01. Îl văd deja pe radar. Subiect ieșit din Est C

Verde e cerul patriei doar câte un colț de bloc de beton îl mai zgârie, ori câte un Mig ce cade eroic prin satele noastre neaoș românești. Dar pe cerul verde al patriei mele cresc

Þi-am promis moartea mea ca o hârtie aruncată din turn, ca un cearceaf alb în vânt. Murim, Francesca și nu știm că murim. Va trece o seară, o zi, apoi o generație. Ocolim mereu același

Blând august. Pe naiba, e cald ca-n iad. Acum o ninsoare ar fi raiul. Sau Apocalipsa. Să faci un bulgăre, să faci un bulgăre imens și în el să sapi o peșteră. Una pentru tine și una pentru

Micul dejun la parter. Acolo o planetă îți dă ocol, apoi un tren, apoi o vrabie. O specialitate bulgărească are ceva roșu exact prin mijloc. Cafeaua cu gândul la lift la lungul drum până la

Mă luai, luai, mă luai, luai, sară-n dimineață cu stele de ceață. Și plânsei, plânsei dacă mă dusei să m-ascund în crângu unde lupii plângu. Ei când auziră minteni se porniră peste

Vizuina caldă a morții. Pătura miroase a mâții pe care i-am aruncat în râu. Pisica îi mai caută încă, eu caut un loc în care să mă ascund. Mă privește cu ură, cu spaimă, de parcă ar

Într-o sală cu unghii lungi ultimul Bach la violoncel. Acum mă crezi șovăitoare dar la capătul veșniciei te voi ucide în ziua ta cea din urmă. Tu știi, ți-ai însemnat și locul pentru

Uneori piatra cedează cuvintelor. Oboiul acesta al toamnei, intercostal. Jalea din titlul de glorie. Lui îi creștea o piramidă în piept și privea peste dune cu ochi de șacal așteptând la marginea

Cafeneaua aceea ar trebui să fie celebră. Tocmai ieșea din purificatoarea recluziune autoimpusă, de aici începeau câmpiile lui albastre, când, brusc, văzu o mână în delicată mănușă desenând forme în

Trupul meu se-nchide cu fiecare zi tot mai aproape de... tot mai aproape. Aseară degetele m-au părăsit, n-au mâncat, n-au băut, n-au scris nimic pipăiau doar aeru-n gol ca niște limbi de

Enkidu știa mai bine. Nu, pământul n-are cum să fie rotund. Pe vremea lui Ptolemeu era plat ca-n palmă, vorba poetului. Apoi, ne-am deșteptat noi și-am zis că-i rotund. Cam ca o minge. Și-am și

“Mes songes viennent en foule Pour se désaltérer à ces gouffres amers” (Baudelaire) În dreptul ei stafiile străzii, un ospătar vrea să pară inteligent și-i face complimente din cele mai

Tu îmi vezi ochiul dinspre lacrimă vei ști când dispar, după mătasea din urmă peste câmpii ce-ți pierd numele neisprăvit. Aidoma înclinării tale îți voi răsări drept în ochi ca o durere