Ghetele lui umblătoare

Cafeneaua aceea ar trebui să fie celebră. Tocmai ieșea din purificatoarea recluziune autoimpusă, de aici începeau câmpiile lui albastre, când, brusc, văzu o mână în delicată mănușă desenând forme în aer.

Uneori se surprindea târguindu-se cu-ntâmplarea, zbătându-se între nenumăratele premise ale consecințelor de acum.

Ghetele lui umblau alături de câine. Pe același trotuar, hazardul îl pândea la următorul colț. Se va ascunde în prima cafenea. Se va ascunde în prima femeie în care va găsi loc de odihnă.