AMAdrian Munteanu
Verificat@adrian-munteanu
„Trăiesc pentru-a trăi. E prea puțin !”
Nume: MUNTEANU Prenume: ADRIAN Semnătură de autor: Adrian Munteanu Data nașterii: 21august 1948 Locul nașterii: Brasov Studii: - Școala generală nr. 3, Brașov ; - Liceul “Unirea ” Brașov ( 1962 – 1966); Facultatea de limba si literatura româna Constanța ( 1968 – 1972) – profesor Cornel Regman, asistent Marin…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Desigur, nu-i rostul autorului de a lămuri traseul propriei \"invenții lirice\". Nici n-am s-o fac. Cum, desigur, nici tu nu m-ai întrebat cu gândul expres de a primi răspuns. Aș vrea însă să fac o adăogire care, altfel, ar putea să scape din atenția cititorului, pentru că se referă la secvențe mai largi, la cicluri întregi. Este vorba de încercarea mea de a schimba percepția asupra noțiunii și finalității de sonet în contemporaneitate. Sonetul, după mine, dacă vrea să reziste, nu mai poate fi doar o subspecie lirică creatoare de armonii absolute, ci și, la nevoie, un instrument particular de înregistrat și prelucrat trăiri din imediata noastră apropiere. Așa se naște noțiunea de sonet urban. De ce nu ?
Din păcate ne întâlnim cam târziu, tocmai acum când mă pregătesc să-mi închei activitatea pe acest site, dar dacă vei avea curiozitatea, o parte dintre ultimele zeci de sonete, din cele 545 postate până acum aici, vin să contureze această afirmație.
Din păcate ne întâlnim cam târziu, tocmai acum când mă pregătesc să-mi închei activitatea pe acest site, dar dacă vei avea curiozitatea, o parte dintre ultimele zeci de sonete, din cele 545 postate până acum aici, vin să contureze această afirmație.
Pe textul:
„Ce aer, domle, lânced, de spitale !" de Adrian Munteanu
0 suflu
ContextAcum știu despre ce e vorba. Sunt un privilegiat. Știi tu de ce. Nu mă îndoiesc că va fi așa cum îți dorești să fie : lansarea unui creator sensibil, dăruit frumosului din jur și din oameni.
Felicitări, îți țin pumnii și...cine știe...poate nu e Pașcaniul așa de departe de Brașov.
Felicitări, îți țin pumnii și...cine știe...poate nu e Pașcaniul așa de departe de Brașov.
Pe textul:
„Lansare de carte" de Elena Munteanu
0 suflu
ContextAșa e scris și așa e întâmplat. Lipsa mea de jenă vine din spaimele unor realități trăite. Le resimt acut, ca pe cel mai graav atentat la demnitatea umană pe care ți-l produce boala și sfârșitul apropiat. Ce să-i faci. Noi vedem nu numai partea frumoasă a paharului.
Pe textul:
„Jegoase paturi, umezeală-n oase" de Adrian Munteanu
0 suflu
ContextAnni - problema e că nu mai știu care e victima. Am ajuns să văd numai perdanți în jurul meu.
Maria - din fericire mai există atâtea modalități de a mai auzi unii de alții, în afara unui site. Oricât ar fi ea de cucerire a timpurilor moderne, nu poate îmbunătății și nici distruge o bucurie păstrată cu taină în suflet.
Rămân același, dar ceva mai liniștit, în afara unor zumzăieli(pentru că fâlfâit de aripi nu le pot spune)purtate de șubrede interese. Regret numai că trebuie să amân așezarea punctului final, pentru că mi s-a ordonat să nu postez mai mult de trei texte pe zi.
Maria - din fericire mai există atâtea modalități de a mai auzi unii de alții, în afara unui site. Oricât ar fi ea de cucerire a timpurilor moderne, nu poate îmbunătății și nici distruge o bucurie păstrată cu taină în suflet.
Rămân același, dar ceva mai liniștit, în afara unor zumzăieli(pentru că fâlfâit de aripi nu le pot spune)purtate de șubrede interese. Regret numai că trebuie să amân așezarea punctului final, pentru că mi s-a ordonat să nu postez mai mult de trei texte pe zi.
Pe textul:
„M-am despărțit de tine" de Adrian Munteanu
0 suflu
ContextSigur, ne doare situația altora, o recunoaștem pe a noastră și, în acest amalgam de trăiri, tristețea și mai mare este că nu se întrevede finalul.
Scrisul mai alină ceva.
Scrisul mai alină ceva.
Pe textul:
„E arvunită leafa viitoare" de Adrian Munteanu
0 suflu
ContextAm înțeles. Mă grăbeam să termin ce am de postat și să scăpați de mine.
Pe textul:
„Cum să îți spun că vei răzbi-n durere ?" de Adrian Munteanu
0 suflu
ContextDulcele stil clasic este punctul de plecare, baza în absența căreia nu rămâne decât un joc de-a poetul și de-a poezia. Eu mă străduiesc să păstrez ceea ce nu se poate șterge decât trunchiind imaginea și devenirea.
Restul sunt numai niște încercări cu mai mult sau mai puțin talent, cu mai multă sau mai puțină izbândă estetică.
Cum vezi m-am lansat în profeții de credință și nu e bine. Să lăsăm lucrurile undeva, la mijlocul lor, perfectibile mereu.
Restul sunt numai niște încercări cu mai mult sau mai puțin talent, cu mai multă sau mai puțină izbândă estetică.
Cum vezi m-am lansat în profeții de credință și nu e bine. Să lăsăm lucrurile undeva, la mijlocul lor, perfectibile mereu.
Pe textul:
„Eu sunt această pată ce se-așterne" de Adrian Munteanu
0 suflu
ContextO însemnare a singurătății. Cu atât mai decisă cu cât exteriorul pare, prin contrast, un strigăt de liniște și bine. Dialogul frânt de îndoiala din punctul inițial potențează corect această stare creată fără să fie numită, deci cu atât mai vie. Un poem cu o simplitate voită, trecut cu modestie la \"personale\", în care se construiesc ziduri între conștiințe. Un expresiv poem al noncomunicării.
Pe textul:
„Jurnal pe bilete de autobuz 6" de Anni- Lorei Mainka
0 suflu
ContextMaria - apar constantele gândului și neliniștea trăirilor particulare. Bine ar fi să-mi pot construi și eu cu ele o coloană care să fie a infinitului numai în privința nuanțelor și constanței. Mă voi strădui să mă mențin pe această coordonată.
Anni - cred că sunt dincolo de această putere dintâi, iar continuarea traseului a devenit nu o mișcare simplă, dar, oricum, pasionantă. Este ceea ce mă ține în putere.
Anni - cred că sunt dincolo de această putere dintâi, iar continuarea traseului a devenit nu o mișcare simplă, dar, oricum, pasionantă. Este ceea ce mă ține în putere.
Pe textul:
„Mă simt furnica traversând cărarea" de Adrian Munteanu
0 suflu
ContextUnii i-ar spune acestei pendulări de care vorbești altfel, uzând de termeni psihiatrici. Și zău că n-ar fi chiar departe de adevăr.
În privința mândriei, e tot ce mi-a rămas.
În privința mândriei, e tot ce mi-a rămas.
Pe textul:
„Mai las-o-ncolo ciorilor de milă" de Adrian Munteanu
0 suflu
ContextCu o modestie pe care o înțeleg doar parțial, Maria a postat acest text în zi de 7 februarie, pentru cel ce se află în zi de sărbătoare : Omul Bun ION DIVIZA.
Nu știu un alt loc mai nimerit unde să-i trimit sărbătoritului urările mele de bine și de speranță. Să ai bucurii, moldoveanule de dincolo de Prut, așa cum îți este sufletul, încununat cu aura blândeții și prieteniei.
Maria, ai compus un cântec de iubire care prinde bine ca dar de suflet celui ce se detașează prin bogăție interioară.
Nu știu un alt loc mai nimerit unde să-i trimit sărbătoritului urările mele de bine și de speranță. Să ai bucurii, moldoveanule de dincolo de Prut, așa cum îți este sufletul, încununat cu aura blândeții și prieteniei.
Maria, ai compus un cântec de iubire care prinde bine ca dar de suflet celui ce se detașează prin bogăție interioară.
Pe textul:
„Prizonierul cuvintelor de-a v-ați povestelea" de Maria Prochipiuc
0 suflu
ContextAdevăruri esențiale pentru care îți port respect. E singurul lucru care mă mulțumește. A decoperi acel adevăr ar însemna că am și ajuns la capatul drumului, ceea ce nu-mi doresc.
Cu drag
Cu drag
Pe textul:
„Mă simt furnica traversând cărarea" de Adrian Munteanu
0 suflu
ContextSlujitor voi rămâne. Mai mult decât credincios.Volumele următoare vor dovedi. Îmi voi schimba însă stăpânul. Mai degrabă voi fi propriul meu stăpân.
Pe textul:
„Mai tare decât vorba-i behăitul" de Adrian Munteanu
0 suflu
ContextO frază atât de frumoasă, vedenii atât de șovăielnice, încât nici nu-mi vine să cred că arătările lor ar putea fi adevărate.
Mulțumesc pentru speranță.
Mulțumesc pentru speranță.
Pe textul:
„Am să ajung odată să sparg poarta" de Adrian Munteanu
0 suflu
ContextUnul dintre puținele mele sonete din vremea din urmă lipsit de încrâncenarea specifică vremurilor pe care le traversăm.
Pe textul:
„În valuri de ulei încins pe plită" de Adrian Munteanu
0 suflu
ContextScuză-l pentru micile lui desincronizări pe cel care a postat, numai pe acest site, cel de-al 527-lea sonet. E ceva, nu ? Oricum mă apropii de final.Îi mai las și pe alții.
Pe textul:
„Aș fi venit de-aș fi știut că stărui" de Adrian Munteanu
0 suflu
ContextAș adăuga că încerc să translez ironia și asupra personajului în sine, pe care-l arăt așa cum deseori îl găsim în realitate, pe undeva la porți de mahala, adică mai aproape de caracteristica ființei noastre.
Porți deschise îți urez să ai.
Porți deschise îți urez să ai.
Pe textul:
„Am să ajung odată să sparg poarta" de Adrian Munteanu
0 suflu
ContextMaria, nu mai da stele. Nu sunt băgate în seamă dacă nu vin de la cine trebuie. Rămâne să ne felicităm între noi, dar asta o putem face și în altă parte.
Pe textul:
„Am să ajung odată să sparg poarta" de Adrian Munteanu
0 suflu
ContextMarian ( deși Tălmăcel e insolit și agreabil, la tinerețe)-Mai treci, mai treci, că nu mă vei mai găsi decât câteva zile.
Cu prietenie
Florin - mă bucur că se observă apropierea stilistică dintre sonetele ultimei serii. Ele vor compune structura volumul următor a cărui lansare am programat-o deja in 22 iunie.
Să-ți fie bine în tot ce faci! Sună ca un semn de despărțire, dar cam așa este.
Cu prietenie
Florin - mă bucur că se observă apropierea stilistică dintre sonetele ultimei serii. Ele vor compune structura volumul următor a cărui lansare am programat-o deja in 22 iunie.
Să-ți fie bine în tot ce faci! Sună ca un semn de despărțire, dar cam așa este.
Pe textul:
„Nici de-aș avea o bombă nu m-ar crede" de Adrian Munteanu
0 suflu
ContextIată că mai sunt și eu bun la ceva. Referitor la ce ai spus, vreau doar să știi că totdeauna am spus ceea ce am crezut cu adevărat. Și acuma cred și te felicit pentru ce faci.
Ne mai auzim noi. Cândva.
Întotdeauna cu drag.
Ne mai auzim noi. Cândva.
Întotdeauna cu drag.
Pe textul:
„A naibii de pastilă cum mă vâră" de Adrian Munteanu
0 suflu
Context