Poezie
Aș fi venit de-aș fi știut că stărui
Sonet 526
1 min lectură·
Mediu
aș fi venit de-aș fi știut că stărui
să vezi muzeul nu să speli mașina
ai consumat fără de rost benzina
și ești de-acum un pai în ochi oricărui
ce-atâția nervi de ce să mături tina
mai bine-un strop de calm și rost să dărui
c-altfel mă zbat și în pustiu mă nărui
cum ar cresta un trunchi căzut țapina
să nu te-aud că mi-ai ajuns povară
n-ai nici un gând să-mi fii de ajutor
doar să mă tragi necontenit pe sfoară
de parc-aș fi un rebegit mosor
în telefonul cel deschis în doară
nădejdi și spaime în puzderii mor
1 octombrie 2006
023.128
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 103
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “Aș fi venit de-aș fi știut că stărui.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/230218/as-fi-venit-de-as-fi-stiut-ca-staruiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AMScuză-l pentru micile lui desincronizări pe cel care a postat, numai pe acest site, cel de-al 527-lea sonet. E ceva, nu ? Oricum mă apropii de final.Îi mai las și pe alții.
0
Și ideea cu benzina e bună.
A-l trage pe cineva pe sfoară ca pe un mosor, ce păcat! Nu-i ierta acest lucru eroinei lirice.
Rimele parcă sunt bine găsite, dar nu accept \"număr mor\", sună ca \"mor-mor-mor\". Mai citim.