Mai tare decât vorba-i behăitul

Aștept cu nerăbdare sfârșitul acestui ciclu, nu pentru faptul ca nu sunt scrise bine, ci pentru faptul că de câte ori treci prin ele te umpli din nou de starea pe care ai trăit-o. Din fiecare sonet se desprinde o altă stare, tu transpui atât de bine stările așa cum le-ai fi trăit direct, ai să-mi spui că da, știu, știu cunosc starea…descifrez mult rafinament în tot ce scrii, chiar dacă rămâi cu o stare de tristețe, consider poemele tale mai ales cele din ultima perioada ca niște cristale poetice. Pentru bucuria cuvântului trebuie să rămâi un slujitor credincios, lasă stăriile, fiecare dintre noi avem perioade și perioade, am fost cândva undeva în vârful piramidei, e rândul și celor de azi, eu zic că nu e chiar așa de rău, hai să ne amintim începuturile…

Slujitor voi rămâne. Mai mult decât credincios.Volumele următoare vor dovedi. Îmi voi schimba însă stăpânul. Mai degrabă voi fi propriul meu stăpân.

E admirabil talentul tău de a transpune gânduri și stări poetice în sonete de o rară frumusețe și de o respirație modernă. Și mai admir, nu mai puțin, Adriane, consecvența, voința, tenacitatea ta de a merge până la capăt pe drumul pe care ți l-ai ales. Îți citesc frecvent sonetele, inclusiv din cartea oferită mai demult. Sănătate și noi izbânzi artistice.
Cu prețuire,