Nici de-aș avea o bombă nu m-ar crede

Poezia curge de la sine! Foarte bine construit acest poem!
\"întreb ceva și-o voce mă repede
în vag sictir obraznic și ridicol
o grabă-n tot o căutare-n fugă
priviri absente drumuri fără scop
pe rostul tainic se așeaz-o glugă
rostirii blânde i s-a pus un dop\"
Mi-a placut si mai trec!

Cu stima ,Marian!

Aceeași senzație de rătăcire halucinantă prin \"viața ca un ghetou\", în timp ce \"pe geamuri largi un rebegit fascicol
de soare crud abia dacă se vede\"... Spiritul goanei, neîncrederii și durității, sictirului, absenței, indiferenței fac din ce în ce mai aspră căutarea \"rostului tainic\" și \"rostirii blânde\"...

Marian ( deși Tălmăcel e insolit și agreabil, la tinerețe)-Mai treci, mai treci, că nu mă vei mai găsi decât câteva zile.
Cu prietenie

Florin - mă bucur că se observă apropierea stilistică dintre sonetele ultimei serii. Ele vor compune structura volumul următor a cărui lansare am programat-o deja in 22 iunie.
Să-ți fie bine în tot ce faci! Sună ca un semn de despărțire, dar cam așa este.