Poezie
Jegoase paturi, umezeală-n oase
Sonet 541
1 min lectură·
Mediu
jegoase paturi umezeală-n oase
de pe pereții coșcoviți curg valuri
de igrasie ocolind portaluri
pe tărgi bărbați gemând de lungi angoase
capete rase-acoperite-n șaluri
ce-au fost cândva cu-adevărat frumoase
femei de ceară cu priviri păstoase
ce au uitat de când n-au fost la baluri
copii în brațe îngânând suspinul
răni sângerânde ce a moarte put
și adâncesc în trupul lânced chinul
pe toți aceștia cum să îi ajut
doar să le dau la-mpărtășit aminul
și să ascund că mâinele-i pierdut
18 noiembrie 2006
023.326
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 83
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “Jegoase paturi, umezeală-n oase.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/230562/jegoase-paturi-umezeala-n-oaseComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DC
DCdumitru cioaca-genuneanu✓
Acest sonet m-a impresionat cu adevarat fiindca descrie partea cea mai finala a vietii despre care pana acum poezia s-a cam jenat sa o bage-n seama. Aceasta parte finala nu e de fel frumoasa dar... asa e scris!
0
AMAșa e scris și așa e întâmplat. Lipsa mea de jenă vine din spaimele unor realități trăite. Le resimt acut, ca pe cel mai graav atentat la demnitatea umană pe care ți-l produce boala și sfârșitul apropiat. Ce să-i faci. Noi vedem nu numai partea frumoasă a paharului.
0