Adrian Munteanu

Ți-am făcut pe plac, deși acolo omisesem să pun doar o virgulă după râu. Altfel sună dacă faci oprirea necesară în frazare, nu-i așa. Chestie de muzicalitate pe care trebuie să o aibă și cei care citesc, nu numai cei care scriu în asemenea forme impuse.

Chiar mă gândeam dacă cineva va fi pe aceeași lungime de undă cu mine, cel care, la încheierea acestui sonet, am conchis că există o metaforă conclusivă a întregului, acolo, înspre finalul lui. Ai sesizat-o și îți mulțumesc pentru veghe. Așa cum poziționarea mea față de rosturile poeziei ai descoperit-o: CEEA CE ESTE MAI IMPORTANT NU SE VEDE CU OCHII, CI CU SUFLETUL.POEZIA FÃRÃ EMOȚIE NU EXISTÃ.

Nu pot decât să-ți întorc sfatul, urându-ți ca ceea ce ți-ai imaginat să ți se întâmple mai întâi ție. Începând cu vacanța.

Bine ai venit. Chiar fugitiv. Ți-am mai spus : lasă totul la o parte, altfel nu mai vorbesc cu tine. Pe mine tot aici mă găsești. Sigur că textele se adună, din moment ce mi-am impus acest ritm. Și pe mine mă surprinde, în acest caz, cât de repede se adună text lângă text. Să fim însă calmi. Drumul nu se întrerupe aici și s-ar putea să nu se întrerupă niciodată. Atâta cât voi mai fi în viață. Spun vorbe mari, dar e pariul cu mine însumi, de care ți-am mai spus.
Succes în ce faci. E mai important.

Ți-aș fi răspuns cu o epigramă, dar mi-am uitat muza acasă. Aoleu, nu cumva ai scris despre mine ?

Mare generozitate pentru cei care au avut această inițiativă și s-au străduit în toate componenetele făuririi ei. Vă felicit și văd în ceea ce faceți un element pozitiv al lansărilor multiple pe care, fiecare la rândul său, le poate realiza pe acolo pe unde este, spre mai buna cunoastere a cărții și a autorilor ei.
La cât mai multe. Ți toate să fie consemnate de Maria.

Mae ( totdeauna am sa-ți scriu și numele, că tare îmi place ),

Un lucru simplu, iată, s-a produs :
O gâză, pe un drum în calea mea
A fost strivită, viața i-a apus
Dar cine-și va mai aminti de ea ?

Oare chiar tot ce-n lumea asta moare,
Fie că-i gâză, iarbă, floare, pom
Dispare-n urma noastră în uitare,
Deși au suflet toate, ca un om ?

Eu tot mai cred că s-ar putea odată
Să fac ca gândurile mele toate,
Ce se pornesc din inimă curată,
Pe tine să te-ntoarcă de la moarte.

Cine pe tine te va pomeni,
Cine va ști că ai trecut pe drum,
Te va striga când tu nu vei mai fi
Și va privi spre iarba ca de fum ?

Se-ntunecă privirea și gândesc
Că amintirea mi-a luat cuvântul.
Stau singur și în iarbă te privesc.
Ți-au risipit făptura și avântul.

Nu vei mai spune tu, la toți ai tăi,
Cât e de mare lumea și frumoasă.
Tu n-ai știut că sunt și oameni răi.
Ei te-au oprit să te întorci acasă.

Te-au părăsit în drum, făptură mică,
E mai săracă lumea fără tine.
Și eu sunt singur și mi-e tare frică.
Nu mai pleca, rămâi aici, cu mine !

Am reprodus un fragment dintr-o poveste în versuri pe care am scris-o cândva, în vremuri mai bune și mai sensibile. Gândăcelul din palma copilului m-a determinat
să-mi aduc aminte. Acesta este câștigul unui poem bine scris.
Și numai pentru atât ar merita o steluță.

După ce m-am lăsat fermecat de stilul eseului, mi-am adus aminte două lucruri : nici pe mine nu mă cunpaște Radu, așa că, din umbra anonimatului îi pot spune , cu bucurie și sinceritate LA MULȚI ANI !, cu împliniri și speranțe. Apoi mi-am amintit că și eu sunt Leu, așa că înțeleg corect de ce această inițiativă de făurire a site-ului este un semn și de orgoliu și de altruism.
Încă odată La Mulți Ani !

Un asemenea zbucium vei găsi mereu la mine. Caracterizează modul particular de a trece prin lume. Ține de construcția mea. Poate să fie și resortul care duce spre adânciri.

DRAGI PRIETENI EDITORI, HOTÃRÂȚI-VÃ : CÂND PUNEȚI TEXTUL LA RECOMANDATE, CÂND ÎL SCOATEȚI. E CAM JENANT.

Eugenia,

Ți se cuvin mulțumiri pentru că ai răbdarea să citești și altceva decât cele mai recente texte.
În privința lui \" dansau \", a trebuit să optez pentru această formă a trecutului și nu pentru \" dansează \" din două motive : În primul rând unul tehnic, \" dansează având cu o silabă mai mult decât \" dansau \". Mi-ar fi stricat metrica și nu-mi permnit. Stau foarte bine cu simțul muzical. Al doilea motiv este legat de timpul verbului, dansul dervișilor fiind mai întâi executat și apoi comentat.
Ne mai citim.

Mariana - mulțumesc, e nevoie de sprijin.
Aurel - pălinca aia tot trebuie să o bem. Noroc că nu se strică.Măi să fie, n-am reușit să prind la Brașov \"Oglinda Literară\", deși fusesem anunțat .
Maria - din punctul meu de vedere, interiorul va șoca un pic, pentru că, după un prim volum cu sonete în manieră tradițională,în cel de-al doilea îmi permit să experimentez. Cred că e bine așa. După ce ai demonstrat că ai baza, poți să te joci. Altfel ai fi ca un compozitor care scrie muzică dodecafonică, dar nu știe să compună o melodie din câteva acorduri. Să nu crezi că totul e numai o joacă.Joaca e doar în proporție de 20 %, dar textele de acest fel au fost neașteptat de bine primite. Doamna Marta Petreu mi-a publicat o pagină întreagă în \"Apostrof\".
Gelu - mulțumesc pentru gândul bun de departe.De mult am tot vrut să-ți trimit primul volum, dar acum promit să le trimit pe amândouă.
Ina - ei,ce vorbe frumoase de pe țărmuri însorite. N-am să mă las. Numai, vorba ta, să mă țină sănătatea care,îți mărturisesc, îmi cam dă de furcă.
Snowdon - atingi puncte sensibile. Cred că ai dreptate cu patima, chiar dacă n-am premeditat acest înveliș. E chestiune de structură interioară și, poate, de experiențe dramatice de viață.
Valeriu - știu că ești pe aproape și îmi pare rău că am renunțat la postări prin alte părți. Știi, de-abea mă adun când sunt de unul singur, dar când apar și tendințe nefirești în jurul meu, mai bine mă retrag.
Dana - urări pe care le primesc cu lumină în suflet, draga mea colaboratoare, pe care toți o laudă, atunci când privesc cărțile mele. Mulțumesc și lui Dan că nu mă uită și mai îngăduie și poezia pe lângă muzică.. Cărțile sunt în drum spre voi. Sper să fie pe gustul vostru. Eu mă bucur că vor fi pe mâini bune.
Ion - din partea Moldovei simt căldura binefăcătoare a cuvântului prietenesc. Pregătește vinul, că vin eu într-o zi. Adică va veni cartea la cititorul cel bun.
Elena - poți să-l primești oricând. Numai să vrei.
Lory - pentru tine nu sunt domn. Sunt numai Adrian. Și mă bucur că nu mă uiți. Cartea va ajunge acolo unde trebuie.
Florina - când facem o lansare la Iași ? Eu vin cu plăcere. Sunt acolo oameni la care mă gândesc mereu cu drag.
Loredana - te credeam deja de mult departe. Și mai credeam că sonetele unui brașovean,au și dispărut din memorie, după un drum peste mări și țări.

Țin să-ți mulțumesc Maria Prochipiuc, aceea care nu uită niciodată, care sare în ajutor oricând, cu toate că, de multe ori, tu ai nevoie de ajutor.Constanța aceasta și prietenia te întăresc și Dumnezeu nu te uită.
Pe curând.

Aniela ( dau, în ultima vreme, numai peste nume frumoase ),

Țin să-ți mulțumesc, mai întâi, pentru apreciere și lectură.
Prin poezia pe care ai postat-o încerci compunerea unei imagini integratoare.
Speranța, ca un compus din ghemotoace de hârtie nu este o imagine rea. Buzele adormite în cuvinte refuzate, de asemenea.
Interesantă sugerarea spațiului interior vast realizată numai din prepoziții ( între, dedesubt, peste ).
Întrebarea din final pare ușor ruptă din context, până în acel moment intenția părând mai degrabă aceea a unei introspecții interioare apropiată monologului.
Pe curând

Silvia,

E prima mea steluță. Ți-o dăruiesc pe bune, cu aceeași considerație dintotdeaauna.
În curând ai să ajungi la performanța de a lista și abia apoi de a scrie, dacă asta ar fi posibil.
Imaginile mele preferate : ierburile care își leagă ochii și alternanța mâinilor când pe genunchi, când legate la spate, pentru inocența și resemnarea pe care gestul le introduce.
A te arunca pe tine din tine, este gestul spre care mereu năzuiesc și eu.

De asta nu scriu nici eu. Duminica in primul rând.Tu ai încercat să dinamizezi aceasta lentoare a privitului pe fereastră. Ți-a reusit ca poem, dar, cum se vede, nu teribil de mult in privința audienței.
Hai să ne întoarcem la fereastră și să privim până departe, in noi. Vom fi mai câștigați.
Cu drag

Marele pericol al acestei zile de 31 decembrie este de a uita celebrările de suflet, spre avantajul petrecerilor generale.
Intrată în tradiția noastră de suflet trebuie să fie întoarcerea spre doamna Decembrie și blajina ei prietenie aruncată mereu spre gândurile noastre învrăjbite.
Două doamne, Dana și Maria, împlinind azi urarea și sărbătoarea. Vă mulțumesc amândorura și numai vouă vă spun LA MULȚI ANI !
Restul nu mai contează.

Imagine a cosmica pe care o trasezi are tot tacâmul : stânci, cascade, \" păsări nezburate ( frumos ! ) oceane, \" frunza rădăcinilor urla de foame \" ( iar frumos ! ), galaxii, ploi primordiale. Până aici tabloul e grandios.
Vine partea eviscerărilor cu verbe ascuțite , ca niște pumnale, a aerului otrăvit, a trupului azvârlit\"nemernicului câine \", a îngropării.
Pentru mine cel mai interesant lucru este că ambele părți îmi rămân prin duritatea expresiei. Totul are ceva tăios. Ție îți stă bine și nu e ceva comun, pentru că, în condiții obișnuite, ar trebui sa ne trezim cu o antiteză.
Finalitatea este îndreptată tot spre poezie, dar cu fața ei mai rar văzută, a ipocriziei cu pnze moarte.
Trebuie să remarc și sensul ludic al poemului, cu acele corăbii de hârtie cu care și în care ne purtăm devenirea .
Ultimele tale tastări sunt din ce în ce mai complexe, mai ambițioase. Ai grijă să nu devină teribilisme. E doar o temere pe care, cu siguranță, vei ști s-o anulezi.

Daniel,

Ție ți se cuvin principalele mulțumiri pentru lectura care trece dincolo de ofertele zilei.
Disputa , mereu vie, între clasic și contemporan, aș
rezuma-o astfel : e perimat ceea ce nu corespunde gustului contemporan și este de actualitate ceea ce se mulează pe interesele zilei de azi, indiferent de forma în care apare.

Excelentă pledoarie pentru frumosul din noi, pentru vibrația pe care o resimțim și pe care nu are rost și nici drept să ne-o indice altcineva. Ne facem singuri ordine în simțuri și apreciem ceea ce sufletul ne spune să apreciem. Ție și tuturor celor întru aceeași simțire cinstită ( vorba versurilor din cântecul începuturilor care vorbea despre "frați într-o tulpină")le este dedicată toată truda mea. Nu sunt cuvinte mari, este o reacție care ține de structura mea interioară. Vouă trebuie să vă mulțumesc că o receptați așa cum a fost ea rostită.

Acum când am aflat ce invitați au confirmat venirea la Putna, aș vrea să-l rog pe unul dintre organizatori să transmită din partea mea următorul mesaj domnului Marin Mincu.



Domnule profesor Marin Mincu,


Destinul a făcut ca de 33 de ani, de pe vremea când erați asistent la Constanța, să nu se intersecteze, măcar o dată, drumurile noastre. De aceea nu cred că memoria, oricât ar fi de bună, îl mai poate reține pe Adrian Munteanu, studentul înalt, venit din Brașov și care a avut șansa de a face seminariile de literatură română cu dumneavoastră. Nu cred acest lucru, chiar dacă am fost un student bun, chiar dacă mi-ați permis să colaborez la fiecare număr al revistei Ex Ponto, a studenților constănțeni, chiar dacă mi-am făcut acolo debutul cu un eseu lucrat cu dumneavoastră (Luceafărul – entități antinomice)chiar dacă scriam cronici de teatru, chiar dacă sunt cel care a câștigat premiul I de interpretare la Festivalul Național al Artei Studențești, pentru rolul profesorului din „Lecția” de Eugen Ionescu. Probabail că e singurul premiu de teatru al studenților din Constanța, de atunci și până acum.
Păstrez, în legătură cu orele noastre, amintiri dragi care n-au avut cum să se șteargă, mai ales că am avut ocazia să vă urmăresc – de la distanță – strălucitul parcurs exegetic și literar.
Mă mândresc că v-am fost student și aș vrea să vă asigur că la rându-mi nu mă consider un reprezentant al eșalonului doi, în ciuda aparențelor, și nu aveți cum să vă fie rușine cu mine. Dacă veți avea bunăvoința să-i comunicați cuiva adresa, aș fi fericit să vă pot trimite volumul meu de sonete.
Țin să vă mulțumesc pentru drumurile deschise și să vă urez sănătate și împliniri în tot ce faceți.



Mulțumesc celui ce va avea bunăvoința să-i transmită domnului profesor mesajul de mai sus.