S o n e t 8 8

Sonetul imi place. Dar cred ca ma deranjeaza (un pic) folosirea persoanei I in acest caz.

Păi, cum aș fi putut scrie la o altă persoană, din moment ce este vorba de propriile mele stări, de propriile frământări ? Ba da, puteam scrie, dar nu știu ce efect ar fi avut, în cazul generalizărilor.
Iartă-mă că astăzi gâfâi după câteva cuvinte și nu mai am timp de citit. Primul căruia i-aș sugi gâtul ar fi timpul. Până la urmă mă trezesc și cu dosar penal.

Bine ai venit. Chiar fugitiv. Ți-am mai spus : lasă totul la o parte, altfel nu mai vorbesc cu tine. Pe mine tot aici mă găsești. Sigur că textele se adună, din moment ce mi-am impus acest ritm. Și pe mine mă surprinde, în acest caz, cât de repede se adună text lângă text. Să fim însă calmi. Drumul nu se întrerupe aici și s-ar putea să nu se întrerupă niciodată. Atâta cât voi mai fi în viață. Spun vorbe mari, dar e pariul cu mine însumi, de care ți-am mai spus.
Succes în ce faci. E mai important.

\"umilinta\" ta, Adrian, este \"imperiala\". Ai dreptate: \"nu fa nimic de spaima te abate\"...

Cu pretuire,

Adrian,să nu te \"superi\",ba bine știu că nu,grație gîndurilor pe care ți le găsesc în ceea ce ți-ai propus a ne dărui și nouă aici.Așadar,să nu te superi cînd îți spun că mă pierd și eu printre o bună parte dintre ele și mă umilesc în fața lor.Și să nu te \"umilească\",dacă o să te asigur că timpul,dacă nu s-ar scurge nemilos,ne-ar transforma în zei plictisiți de moarte(paradox).Senzația că l-am asfixia e cea care ne face să-l și iubim atît de mult,mulțumindu-i pentru orice clipă.
Trăiește și spune ce simți.

Cu fiecare text, pe care il faci public, descoperim cate o noua fateta a acestei carti, care se lasa atat de greu descifrata, Viata.
Propriile tale stari , propriile tale framantari sunt si ale noastre. Prin modul tau de ale exprima, ne regasim pe noi. La mai multe!

Cu \" umilință \" îți rămân recunăscător pentru insertul cu valoare eseistică. Ai o părere bună despre timp. Eu măsor cu spaimă curgerea lui fără întoarcere.

Incerc sa ma descopar pe mine insumi. Daca si altii se recunosc, mare lucru e sa realizam ca nu suntem singuri.
La noi motive de intalnire pe care ni le da viata.