Adrian Munteanu

CONSILIUL JUDEÞEAN BRAȘOV MUZEUL „CASA MUREȘENILOR” , CASA „ȘTEFAN BACIU” VÃ INVITÃ LA A DOUA ÎNTÂLNIRE ARTISTICÃ CU TITLUL S O N E T E L A C A S A G A L B E N

Sublim sonet, m-ai prins decis de mână. Luntraș dibaci al rimei și-al măsurii, Al trudei ce-și arată-n versuri nurii, Ai vrut să fim de-o viață împreună. Aprins sonet, urzit în cerul

“ Mu, cel din înălțime, ne salvează ! Privește ! Steaua Bal s-a frânt pe mare Și templele vuiesc în destrămare, Căci nimeni nu-i la porți să stea de pază ! “ “ Voi veți pieri. Și muntele

CONSILIUL JUDEÞEAN BRAȘOV MUZEUL „CASA MUREȘENILOR”, CASA „ȘTEFAN BACIU” VÃ INVITÃ LA A ȘASEA ÎNTÂLNIRE ARTISTICÃ CU TITLUL S O N E T E L A C A S A G A L B E

<div align=justify Canalul Dunăre - Marea Neagră, 1950 Accidente Lucram în schimbul doi. Cadrul de la vagonetul lângă care mă aflam s-a blocat și atunci am încercat cu

Năluci de fum, lucire de secundă, Mi-ați ars răstimpul patimii trecute Și v-ați topit pe scări de mult pierdute, Iubirea noastră mistic s-o ascundă. Rămân în cuget semne neștiute Și

Discriminare Toți cei care se opuneau regimului comunist erau calificați drept contrarevoluționari și dușmani ai poporului, ai clasei muncitoare, iar o acțiune sau o simplă exprimare de aversiune se

Când Nontrabanda se lăsa văzută, Un limpede izvor purtam în mine. Curgea tăcut spre serile divine Legând un vis de marea fără cută. M-au fulgerat apoi uitări de sine, Când insula porni spre

CONSILIUL JUDETEAN BRAȘOV MUZEUL „CASA MUREȘENILOR” CASA „ȘTEFAN BACIU” VÃ INVITÃ LA A OPTA ÎNTÂLNIRE ARTISTICÃ CU TITLUL S O N E T E L A C A S A

când am ieșit în lume drept prigoană mi-au spus povești ca să învăț plutirea povești cu zmei ce nu se pierd cu firea cu feți-frumoși ce-și pun pe cap coroană povești cu ieri ce și-a gravat

al verbului Un pas,chiar doi și-un sunet va apare. Rotiri de ochi de Argus ce mă poartă, Peste sublima zbatere deșartă Ce se-ntrupează-n armonii

Piciorul zvelt, un semn al învierii Și copsa blândă, semn de-ngropăciune. Sânii trufași, uimiri în trup s-adune, Pântecul cald, supus pe veci plăcerii. Ochii creați săgeată

O vorbă aspră trupul îl rănește, Ca piatra crudă, rece și tembelă Zvârlită-n piept cu gestică rebelă De cel ce-a spus solemn că mă iubește. Spintecă stânca lacul calm. O velă Atinge malul,

Vino iubito-n Elohim cu mine, Unde veghează munți de foc și slavă, Tulbură șoimul cu privirea-i gravă, Despoaie umbra serilor blajine. Împreunări cu revărsări de lavă Ne-or birui suflarea și