Poezie
S o n e t 1 3 7
al limitei
1 min lectură·
Mediu
Când Nontrabanda se lăsa văzută,
Un limpede izvor purtam în mine.
Curgea tăcut spre serile divine
Legând un vis de marea fără cută.
M-au fulgerat apoi uitări de sine,
Când insula porni spre lumea mută
A celor ce se-mprăștie-n derută
Pe aspre stânci acoperind ruine.
În epoci ce-au trecut, cu voci șoptite,
Prin ierburi genii se pierdeau duium
Și zâne mici pluteau pe zări uimite.
În verdele Erim salvau un drum.
Dar toate-aceste întrupări slăvite
Nu le mai văd, cu mintea mea de-acum.
043.614
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 83
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “S o n e t 1 3 7.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/81556/s-o-n-e-t-1-3-7Comentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AM Nontrabanda este insula minune, existentă în străvechime, care se spune, asemeni Atlantidei, că la un moment dat a fost înghițită de valuri. În ea locuia o seminție evoluată, spiritual și moral. De aici și restul trimiterilor mele.
Mulțumesc pentru cuvintele frumoase. Eu scriu în continuare așa, poate tocmai ca un antidot la izbiturile contemporane de care nu am fost ocolit. Undeva, dacă mai faci un singur pas, s-ar putea să te trezești într-o lume în care tot ce te-a oripilat se vede în urma ta, undeva tare departe. Și acest pariu cu mine însumi, al sonetului scris în fiecare zi, face parte din același chin dulce al trecerii spre altă lume, al izolării de prezent. Multe alte sonete reproduc acest chin pe care foarte rar reușesc să-l depășesc, dar atunci este o victorie deplină.
Pe curând
Mulțumesc pentru cuvintele frumoase. Eu scriu în continuare așa, poate tocmai ca un antidot la izbiturile contemporane de care nu am fost ocolit. Undeva, dacă mai faci un singur pas, s-ar putea să te trezești într-o lume în care tot ce te-a oripilat se vede în urma ta, undeva tare departe. Și acest pariu cu mine însumi, al sonetului scris în fiecare zi, face parte din același chin dulce al trecerii spre altă lume, al izolării de prezent. Multe alte sonete reproduc acest chin pe care foarte rar reușesc să-l depășesc, dar atunci este o victorie deplină.
Pe curând
0
EDPentru o clipa, m-am oprit pe aceasta insula minunata. Chiar si in vacanta fiind, e un castig. Deocamdata, un semn de neuitare pentru inca o saptamana.:)
0
MMși atât de adevărat...
0
\"M-au fulgerat apoi uitări de sine,
Când insula porni spre lumea mută
A celor ce se-mprăștie-n derută
Pe aspre stânci acoperind ruine.\"
Putini mai pot scrie azi asa... Incantatie, magie...uimire de sine cand zanele nu se mai vad. Plus din toata inima !