S o n e t 6 1

Adrian,

Ti-am citit raspunsul la interventia mea glumeata pe Sonetul
60 si sunt de acord. Referitor la finalul in forta pe care ni-l promiti, cu placerea pe care o am citindu-ti sonetele,
pot sa mai astept inca o suta. Cel de fata tempereaza si rebalanseaza imaginile anterioare. Imaginea creata de versul: \"Pe maini, parsiv, invidia ma linge\", ma va urmari pentru mult timp. Am, totusi, o oarecare rezerva asupra versului final. Prea dulceag, prea mult uzat. Poate ca ar fi mai bine sa lasi sfarsitul \"deschis\", sau mai putin emfatic, ceva ca in genul: \"Atatea am iubit. Atat iubesc.\"
E doar o parere! Sonetul, de altfel, este excelent. Cei care au sa se incumete, de acum inainte, sa scrie sonete, au, prin sonetele tale, un nou standard. Felicitari!

Adrian,

Îți mulțumesc pentru intervenția constructivă. Ai dreptate referitor la final. A trebuit sa vina o voce din afara ca sa-mi dau seama. Am făcut o modificare și sunt chiar curios cum o vezi, dacă vei avea un pic de timp să revii în dreptul acestui sonet. În ideea finalului deschis am așezat acolo o întrebare.
Pe curând

Adrian,

Ideea cu forma interogativa e solutia cea mai buna. (Eu as fi folosit o varianta mai directa: \"Cat a ramas din timp sa mai iubesc?\") Dar, cum bine intelegi, este doar o parere.
Astept sonetul de maine. A devenit ca un drog! Numai bine!

E o zi asa intunecata la Bucuresti ca am trecut un pic pe la tine sa bem cafeaua impreuna si sa mai risipesc norii astia uriciosi, cu o farima de lumina si sonet. Impecabil scris, cafeaua e buna si are o aroma bine cunoscuta mie dar tare as vrea sa stiu ce pui tu in ea, poate o bucatica de zahar cubic din sufletul tau? Mi-e tare bine aici, caci si o zi noroasa are farmecul ei cind ai cu cine sa imparti litera, dar trebuie sa recunosc, mi-ar placea si mai mult daca ai folosi finalul sugerat de celalalt Adrian \"Cit a ramas din timp sa mai iubesc?\"

Draga Adrian, mi-a placut sonetul, cat despre final, oricum ai potrivi cuvintele (deocamdata, \"mai\" apare de doua ori in acelasi vers), finalul e tulburator - fiecare secunda de iubire este nepretuita... Ne gandim la cat timp ne mai ramane, desi o viata intreaga nu ne ajunge...

Adrian, Elia,

Foarte corecte remarcile voastre față de text și, în consecință, am încercat să modifc exact pe sugestiile pe care le-ați făcut. Sunteți coautori la acest sonet și, mai ales, cei ce știu că n-au să mă uite nici de acum încolo.

Adriana,

Aroma cafelei tale a ajuns până la mine. Pentru că mai întrebat, îți spun că eu adaug la ea nădejdea într-o clipă furată timpului ucigător de neprielnic. Dacă ea mai înseninează pe cineva, dacă mai este cineva reflexiv la un chin lăutric pe care trebuie să-l smulg din locul lui, înseamnă că vom mai avea dimineți cu arome și speranțe.

Adrian,

Nu-mi gasesc cuvintele. M-a impresionat profund acest poem!
Este FAVORIT!

\"Închid sub frunte gândul ce-o să vină.
Nerușinarea răului mă-nvinge.
Din trup afară ura mă împinge,
Dar încă sper și noaptea e senină.

Pe mâini, parșiv, invidia mă linge
Și prin mânie zbaterea-i puțină,
Dar mă agăț de-o rază de lumină
Ce mă scrutează rodnic și m-atinge.

Treptat doar praful cosmic mă reține.
Inspir cenușa spaimelor firesc,
Calc pe nisipul umbrei și e bine.

Scrutez, elimin, stărui și gândesc.
Eu mor încet, dar nesfârșit în mine.
Cât a rămas din timp să mai iubesc ? \"

Superb! Multumesc pentru aceste clipe deosebit de frumoase!

\"Scrutez, elimin, starui si gandesc\"
cu aceste patru verbe ai definit o analiza pe care, aproape fara voie, o fac zilnic mie insami.

pe langa aceasta remarca, imi ramane placerea de a te citi zilnic si totodata curiozitatea: maine care va fi subiectul ce-l vei broda intr-un nou sonet.

cu tot binele,
Dana

Aniela,

Frumoasa e intalnirea pe aceeasi lungime de unda a gandului.

Florina,

Nadajduiesc ca subiectele viitoare sa fie, cat mai multe, acelea pe care le-ai trait si tu.