S o n e t 6 0

de mult timp voiam sa spun ca apreciez faptul de a avea in fata ochilor un sonet pe zi. Gestul tau este admirabil.

Si eu un cititor dedulcit la frumusetea sonetelor tale, Adrian.

Aici mi-a placut ideea purificarii interioare, prin sine.

Va trebui s-o țintuiesc pe rug.
De cât să port zidiri neterminate,
Mai bine-n trupul meu să le distrug

Dar cred ca trebuie corectat De cât, se scrie parca impreuna.

Thais,

Mărturisirea mă surprinde . Când cineva nu se exprimă poți gândi și altceva. Îmi pare bine că te știu pe aproape. Îmi cer iertare, cu această ocazie, pentru puținele clipe libere pe care le am și pe care să le pot pune și eu în slujba altora.
Pe curând.

Laurențiu,

Sunt bucuros de întâlnire. Când din puținătatea clipelor disponibile punem câteva la dispoziția altora e semn de generozitate. Eu mă străduiesc, dar sunt de multe ori depășit.
Corectura am făcut-o.
Pe curând.

Paul,

Trebuie să introduc și alte segmente ideatice care, cum ai și continuat, există și ne reprezintă. Măcar în poezie nu mi-e frică să merg până la capăt. In viață sunt un om cu prea multe cenzuri în gestică și cu un păgubos de consistent bun simț.
Remarcile sunt corecte și constructive .Am făcut deja modificările.
Deși tu ești mai ocupat decât mine, ți-ai găsit timp și pentru alții. Tinerețea își spune cuvântul.
Ne mai citim noi, n-avem nici o altă șansă.

\"...Nu vreau s-o las să iasă-n bătătură./...Abjecta mea-ntrupare de păcate/Va trebui s-o țintuiesc pe rug./...\"

Iata imi iau si eu, cu placere deosebita, \"pastila\" spirituala de fiecare zi. Multumesc!***

Cu primavara la tampla.

Brrr!

Din ce in ce mai dramatic! Ca in filmele americane de groaza! Nici in visele mele, cele mai zbuciumate, n-am avut asemenea viziuni. Cu adevarat mefistofelic! Sunt curios sa vad ce o sa urmeze. Cu o asemenea tensiune nu suntem departe de un \"heart atack\"! Esti bun, omule! Succes!
P.S.
Ai uitat un punct la ultimul vers.

Adrian,

E adevărat că încerc să împing tensiunea până spre limitele ei suportabile. Nu este o laudă atunci când îți mărturisesc că n-am ajuns încă la capătul drumului. Am descoperit și alte nuanțe, mai dramatice, pe care le păstrez pentru moment. Poate îmi este ușor frică de ele. O să le vină rândul pe la Sonetul 150. Deocamdată, așa cum poți constata la Sonetul 61, pornesc de la o încordare cunoscută, dar văd și partea luminoasă a stării. Nu e o laudă, pentru că aceste viziuni nu sunt născocite de mine. Mi le-a scos viață în față, iar eu nu fac decât să le scriu și, eventual, să le ordonez.
Pe curând.