S o n e t 5 9

... ne puteam semna indescifrabil și apoi să ne trăim liniștiți viața dar preferam să auzim propria fanfară la care ne cântau bolile căutărilor ... stelele trăiau nu prea depărtate și nici prea apropiate pentru a nu se uita una pe alta sau a nu risca o contopire ... plăteam liniștea cu câte o noapte laolaltă cu ceilalți, înafara lor te puteai ascunde doar ca pietricele moarte de râu ... frumoase, frumoase imagini Adriane :) ... la bună citire :)

Florin,

Mi-ai lasat un comentariu subiectiv pentru care sunt gelos.

\"Scârbit de indolența mea vădită,
De căutarea mea neâmplinită (neîmplinita)
Prin revărsări de unghiuri și catete.\"

\"Mă-ntorc la rostul zilei și-al iubirii,
La tot ce n-am avut și mi-aș dori,
La semnul imprecis al năruirii.\"

Mi-a placut sonetul, in special aceste versuri care m-au impresionat profund.

Laude unei cititoare constante si scuze pentru un marunt lector care nu si-a prea gasit timp in ultimele zile.