S o n e t 4 0

... când ninge afară cu flori de lilac știi să îmbraci un album în versuri(conștiința plutindă în ritmul acelor fâlfâiri de aripi), siluete pe tonuri înalte ca o provocare adusă destinului, uneori ne întoarcem acasă un fel de Uliși ai coastelor noastre alteori căutăm pe nisipuri urmele trupurilor de femei scufundate acolo până la pânze, ca o provocare adusă mării ... te citesc între două ceruri cu o deschidere sufletească de cele mai multe ori tăcere ... numai bine :)

Aceeasi lupta dintre ratiune si dorinta. Aceeasi limita imperceptibila: \"doua talere de ceata\". Finalul sonetului curge ca o resemnare.
\"Între un nu și mai apoi un da.
Un echilibru clipa ne-o răsfață :
Înțelepciunea mea, Iubirea ta.\"

Fie timpul cu tine !

Florin,

La această tăcere de care pomenești mă gândesc prea adesea.Poate că m-am și apucat să scriu aceste sonete cu gândul de a mă adăposti de ea. Cred însă că nu facem altceva decât să-i amplificăm potența, atoate-stăpânirea. Măcar știu că n-am rămas pe loc contemplând-o.

\"Severitatea mea în largi amvoane,
Dospind precepte peste legea firii,
Blândețea ta, dând liber frâu pornirii
De-a contura din dor și joc icoane.\"

Superbe imagini pictate in simboluri! Imi plac si le-nteleg in propriile-mi schite de \"Balanță Cosmică pe viață\".

Cu primăvara la tâmplă .

Paul,

Esti tu prea bun de felul tau, iar eu sunt un om lipsit de timp pentru citire. Dar asta va fi, sper, numai astazi.

Aniela,

Faptul ca ma apropii de trairile tale personale ma face sa cred ca sunetul comun mai intai l-am intuit si apoi l-am scris. Nu e rau, ca sa nu ai impresia monologului.