S o n e t 2 0 1

Adrian,

Ai uitat sa completezi titlul! Revin!

Nu m-ați lăsat să vin și eu cu o inovație. Nu credeți că fără titlu șocul era mai mare și cititorii ar fi dat năvală să vadă despre ce e vorba ? Glumesc, pentru că nu-mi permit să judec eu gustul oammenilor.
Paul - îți voi scrie separat. De fapt, ai dreptate. Alte preocupări, cele de viață, trebuie să fie prioritare în această perioadă.
Anda- ai câmp deschis oricăror înjurături posibile.

Ați avut o dovadă clară a faptului că rămân cu capul în nori.

Vin si la Sonetul 201!Simteam nevoia unei poezii care sa ma linisteasca si am gasit aici, la tine, blandete, dragoste calda si resemnata.Mie mi-a placut.

Notezi niște atribute spre care tânjesc, iar dacă, măcar la răstimpuri, ele transpar din textele mele, mă bucură împrejurarea și faptul că există cineva căruia i-au fost de folos.
Să fim sănătoși și să avem puterea de a continua.

Puține lucruri îmi produc fiori,
Culoarea zilei greu o desenez,
Dar mã îndrept spre tine uneori
Sã te gãsesc, sã te veghez...

:)) Nu știu decât sã mã risipesc în...jur!

Un sonet antitetic în aparențã: \"ungher de bine\", \"despicãturi de rãu\", \"blândețea\", \"asprimea\", \"lumina\", \"bezna\" ...
și toate cãutându-se mereu pentru a slãvi creația divinã.

Ai dreptate, numai dacă ești de acord să pui în această categorie și femeia.
Știu că ai fost prima cititoare, dar ai lăsat o pauză de respirație până la comentariu. Noroc că totul se păstrează. Mă voi gândi odată să adun toate gesturile de prietenie cu care, intr-adevăr, m-ai vegheat.
Pe curând.

Andrian,
Dacã s-ar fi inventat net-ul fãrã cãderi neașteptate, comentariul meu ar fi ajuns la tine în timp util.
\"Fãptura ta de înger rãstignit\" o inclusesem în categorie, urma doar sã-mi rãspund dacã nu cumva își dorește sã se întoarcã (mãcar din când în când) în coasta din care s-a desprins. Poate, doar asa, n-ar mai fi într-o veșnicã antitezã cu apãrținãtorul!

Cu drag,

Când ajunge un semn de la tine, este bine primit.

o fereastra si veghea ingerilor intre blandetea serii si taina roditoare de suspine.
sonetul tau e o punte intre a fi carne si a fi gand. o veghe a ratiunii la granita cu senzitivul.

cu bine,
Dana

O imagine pe care, fără să vreau, am avut-o în față. Demontare corectă și expresivă a unei idei centrale în cazul acestui text.
Trebuie să mă înveți și pe mine cum se pun imaginile ( poate într-un email) pentru ca , in curand, s-ar putea să am nevoie de acestă facilitate și, deocamdată, admir posibilitățile altora, fără să le pot urma exemplul.
Cu drag

s-a facut, Adrian. iti voi scrie un mail in care iti voi spune cum fac eu de postez poze pe aici. nu e greu deloc.
*
iar poza ce-o vezi e de acum 3 saptamani, la Voronet.
sper sa-ti placa.

dana