Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

S o n e t 2 0 2

1 min lectură·
Mediu
al vanitatii
Am reflectat la gândul ce se zbate
În trupul meu, nedeslușit în ceață.
Când m-am simțit o stâncă fără viață ?
De ce-am tăcut când zbucium erau toate ?
Când am fost cald și când am fost de gheață ?
Când am zvârlit balastul de păcate ?
Când am spus “nu“ și când am spus “se poate“ ?
De ce-am râvnit la vorba ce răsfață ?
Cum am trecut o clipă în uitare
Și-am deșirat un fir în loc să-l cos ?
Ce m-a-ntristat , ce-a odrăslit visare ?
Cât de urât e-un gest, cât de frumos ?
Pătrunde-n vene palidă lentoare
Și vanitatea hâdul chip și-a scos.
034014
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
110
Citire
1 min
Versuri
15
Actualizat

Cum sa citezi

Adrian Munteanu. “S o n e t 2 0 2.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/95579/s-o-n-e-t-2-0-2

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@adrian-munteanuAMAdrian Munteanu
În primul rând mă bucur că ești pe aproape. Mulțumesc de atenționare. Fii și tu atent să nu revii la o perioadă de supraîncărcare. Cred că-ți știi prioritățile.
Ia un exemplu și de la mine : mai rar, ca să fie loc pentru toate.
De scris scriu destul, de postat o fac mai rar. Totuși astăzi mai trimit un sonet.
Pe curând
0
@adrian-munteanuAMAdrian Munteanu
Ba nu. Mai bine mâine. Spune ceva și asta, nu ?
0
BAbriscan andrei
Mie mi-a placut extrem de mult.
Multumesc!
0