Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

S o n e t 1 7 6

al potolirii

1 min lectură·
Mediu
O vorbă aspră trupul îl rănește,
Ca piatra crudă, rece și tembelă
Zvârlită-n piept cu gestică rebelă
De cel ce-a spus solemn că mă iubește.
Spintecă stânca lacul calm. O velă
Atinge malul, unda-n apă crește.
Concentric flux în mine se-adâncește,
Balon pierdut în nori, fără nacelă.
Din piele către logica semeață
Se-ntinde vrajba. Veșnic va spori,
De n-o supun, de n-o izbesc în față,
Să frâng talazul urii într-o zi.
Nu fac nimic, las gândul fără viață
Și piatra dură nu mă va lovi.
11 iunie 2004
033.816
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
88
Citire
1 min
Versuri
15
Actualizat

Cum sa citezi

Adrian Munteanu. “S o n e t 1 7 6.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/86426/s-o-n-e-t-1-7-6

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@lavinia-miculaLMLavinia Micula
nu stiu daca anul acesta ai spus marii \"buna dimineata\", dar sonetul are ceva din intelepciunea ei.
0
@adrian-munteanuAMAdrian Munteanu
N-am reușit. Probabil trăiesc din amintiri.
0
@bibiBBIBI
Cam asta am inteles...Puterea aceasta nu vine de la noi...
Imi place cum se continua ideea dintr-o strofa in cealalta si corespondenta dintre sentiment si obiectele din jur.Lirismul se naste din forta de a-ti proiecta eul in lume.
0