Poezie
S o n e t 1 7 6
al potolirii
1 min lectură·
Mediu
O vorbă aspră trupul îl rănește,
Ca piatra crudă, rece și tembelă
Zvârlită-n piept cu gestică rebelă
De cel ce-a spus solemn că mă iubește.
Spintecă stânca lacul calm. O velă
Atinge malul, unda-n apă crește.
Concentric flux în mine se-adâncește,
Balon pierdut în nori, fără nacelă.
Din piele către logica semeață
Se-ntinde vrajba. Veșnic va spori,
De n-o supun, de n-o izbesc în față,
Să frâng talazul urii într-o zi.
Nu fac nimic, las gândul fără viață
Și piatra dură nu mă va lovi.
11 iunie 2004
033.827
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 88
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “S o n e t 1 7 6.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/86426/s-o-n-e-t-1-7-6Comentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LMLMLavinia Micula✓nu stiu daca anul acesta ai spus marii \"buna dimineata\", dar sonetul are ceva din intelepciunea ei.
0
AMN-am reușit. Probabil trăiesc din amintiri.
0
