Adela Setti

sunt un copac rădăcinile mele ating cerul de foarte aproape că am murit vei ști atunci când ploaia țipând se va porni să cearnă invers ____ N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și

și nu se întâmplă nimic praful scrie pereți praful scrie hârtie praful rescrie jurnale mâzgălite cu marker un palimpsest penibil descifrat dintr-un gest de menajere neveste și alte asemeni apoi

sunt lucruri de care te agăți textura unui coș împletit pliul unei perdele inflorescența ruginită și buburoasă a unui gard forjat înainte cu o sută de ani urma de melc de pe balustradă gropița din

Cuvintele aveau un comportament ciudat. Pronunțam unul și apoi, câteva zile la rând, îl descopeream înflorind trădător pe buzele tuturor. Pentru că în lumea mea foarte mică orice cuvânt era un nou

octombrie. soare pe față. ca o limbă aspră de pisică. cerul își curăță puii unul câte unul. ____ Copyright Adela Setti

strada miroase a săpun de frânghie oamenii se târăsc se intersectează privirea le atârnă temporar de un colț și se împleticește mai departe casele pocnesc discret dacă stai să le-asculți se

acul bont un vinil zgâriat funda roșie de bal o sticluță de ojă albastră scheletul de porumbel broderia din colțul divanului șchiop toate acestea odată regale zac în derivă undeva între două

cine vrea o inimă cu textură de lemn? funcționează o dau la schimb pe un copac un cal și-un loc întins să umblu cu tălpile goale și pleata în vânt zicea Rebutu amintindu-și războiul rece ca pe

nervul începe aici în vârful acestui fir alb și se sfârșește undeva în cuticulul inelarului stâng din cizmă așa se face că îmi văd tinerețea doar atunci când îmi gâdilă obrazul și pipăi

trăiam într-un melanj de sunet și reziduuri senzitive nu am încercat niciodată să îl traducem știam doar atât că într-o zi se va coace în noi ca o azimă și levitam prin rumoarea

bărbații fac război. femeile furnizează carne de tun. războiul creează situații de criză. situațiile de criză provoacă intelectul. rezultate intermediare: redresarea economiei avântul

când a murit skinhead eram departe dar tot am auzit bufnitura ºi mirosea peste tot a haine spãlate în ape mâloase ºi lãsate pe mal skinhead era adevãrat aºa se spunea cu tatuajele lui

sub banca aceasta pe care aștept fojgăie urmele celor de dinaintea mea. geamul din exterior e spart și între rame văd pasărea. pedepsită instantaneu. aici toate sunt verzi. un verde creponat. de

ați crede că le-am trăit pe toate / dar nu sunt singura le recunoașteți în voi pe bucăți / așa cum recunoaștem într-un vitraliu / unghiul unui obraz slăbit de asceză / strălucirea unui ochi înfipt

Poarta aceea din scânduri albe, văruite, încadrată de stâlpi din fier ruginit, se afla în spatele grădinii, împleticită în ramuri de nebunele. Tare aș fi vrut să gust din ele, dar mă țineam deoparte

Nici măcar un copac nu poate pipăi cerul atâta timp cât nu își cunoaște zvâcul din rădăcină. Începutul stă în primul tău urlet voit de care părinții nu îți povestesc niciodată. Înainte să

îmi spui că livada s-a părăginit pragurile au crăpat și ușile nu mai stau închise pe strada ta vântul fură semințe și le azvârle în sus încolțind la loc raiul cu fuchsia și prea mulți meri

____ N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.

frunzele ca un pat de moarte o fereastră spartă în drum și umbra ta uitată în urmă cu pumnul strâns aerul rar o aritmie în vreascuri cine va culege urma aceasta omida la cald se va

numără invers. sticlele. pachetele goale. fericirea e la urmă. înainte. în tonuri de alb. în texturi largi de in. în catifelarea obrazului după somn. în fiecare capitol. numără