Rebutu

cine vrea o inimă cu textură de lemn? funcționează o dau la schimb pe un copac un cal și-un loc întins să umblu cu tălpile goale și pleata în vânt zicea Rebutu amintindu-și războiul rece ca pe primul punct și virgulă într-un creier spălat de copilărie mămucă și țăranca pietroasă a primelor nopți în biblioteci prăfuite Rebutu e savant el nu mai știe asta doar mâinile mele îi pipăie rândurile corect caligrafiate într-o slavă abstractă dacă i-aș spune dacă i-aș cumpăra inima cu textură lemnoasă neoficial așa ca pentru după ce va expira Rebutu stă în colț la Ateneu își numără fisele le schimbă pe dulciuri ciocolata de casă îi evocă ceva nedeslușit și plânge Rebutu nu e un rebut copiii străzii i-au dat numele și babele miloase pălăria în care strânge viață zi cu zi sub care dorm copacul calul și se întinde o câmpie Rebutu în redute Colceriu în burți de cari ___ Copyright Adela Setti