Mediu
afară în dreptul ferestrei ciripesc niște fete
roz verde galben și foarte puțin negru
în tălpile pantofilor cu broderie turcească
mănâncă înghețată fumează și vorbesc despre ei
cei distanți cei apatici cei tandri
dar nu trag cu urechea
nu
ziua aceasta începe cu zgomot de cheie
foșnet de saci menajeri și mături pe hol
cineva curăță ace de brad o femeie
cumpără un sicriu la un metru jumate
de ușa mea ce ironie că stăm aici
dar nu îmi vine să plâng
nu
azi noapte zidurile păreau dintr-o data setoase
când m-am trezit îmi picura în palma
un tablou s-a desprins a căzut fără zgomot era
despre ce e mai frumos la adela
genele înnegrind cu o nuanță azurul
dar nu am moștenit asta
nu
departe scrâșnesc niște frâne aproape dinții
lui michal iese discret afară își
stoarce de lacrimi tot sufletul
ca pe un burete șiridică din umeri
pentru el lumea azi s-a făcut incoloră
dar nu vreau să știu de ce
nu
și-i prea tare marginea patului
și-i prea accidentată odaia
covorul a dispărut fără urmă
probabil ca să nu mă împiedic
ceasul strigă încet după mine
dar cucul nu iese
pereții sunt oblici
și nu
ajung
la taste
mai târziu mă înghite strada
_______
Copyright Adela Setti
0105.496
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adela Setti
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 210
- Citire
- 2 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Adela Setti. “Day 2.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adela-setti/jurnal/1740178/day-2Comentarii (10)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
FCDistincție acordată
mi-a placut dinamica acestui topos totodata intim si accidentat in cutele sau incretiturile caruia apar si dispar istorii. Amanuntele, instantaneele inregistrate par tot atatea prize la realitate si comunicare care in finalul strofelor se surpa prin negatie - ca o topire a imaginii intr-un film oniric - isi retrag sprijinul. Se lasa asa loc unui sentiment de plutire deasupra abisului, in care de a asimila se conjuga cu a fi asimilat unui traiect in camp deschis - strada - deopotriva tangent intimitatii, familiarului in relieful lui accidentat si asimptotic necunoscutului, neatinsului de dincolo de orizontul privirii. Strofele 3 si 4 au acele elemente atractive ce amprenteaza prin culoarea lor poetica, echilibrand dar si potentand afluxul de straniu.
0
TMam avut senzatia de sufocare, intregul poem te tine undeva on the inside, cand viata e outside... m-am simtit usurat cand am fost inghitit de strada... desi nici acolo nu e fericirea...
o lume noua, cu un altfel de calendar, cu alte reguli, cu o alta societate, dar cu aceiasi: michal si adela.
Arcadia sau lumea ce iti provoaca boli nervoase... stiu si eu?
o lume noua, cu un altfel de calendar, cu alte reguli, cu o alta societate, dar cu aceiasi: michal si adela.
Arcadia sau lumea ce iti provoaca boli nervoase... stiu si eu?
0
MDE ciudat dar mă regăsesc în rândurile acestea. Și debutul zilei cu zgomotele obișnuite ale străzii și înstrăinarea și alienarea și singurătatea deși e cineva alături și durerea și neputința... Și cred că e bine scris, sugestiv, puternic, deși știu că este greu de așternut cuvintele astfel.
0
ASmulțumiri pentru lecturi, semne și mai ales empatie.
și nu în ultimul rând, bun venit noilor colegi.
Adela
și nu în ultimul rând, bun venit noilor colegi.
Adela
0
INDistincție acordată
Nu mai repet că Day 2 tulbură, cutremură, atinge, răvășeșete.
Marea mea uimire este că textul mai e și construit perfect, suplu, elegant, rezistent, ca o catedrală, iar cupola catedralei iat-o, măreață, dureroasă:
și-i prea tare marginea patului
și-i prea accidentată odaia
covorul a dispărut fără urmă
probabil ca să nu mă împiedic
ceasul strigă încet după mine
dar cucul nu iese
pereții sunt oblici
și nu
Nu pot să nu ofer o stea.
Marea mea uimire este că textul mai e și construit perfect, suplu, elegant, rezistent, ca o catedrală, iar cupola catedralei iat-o, măreață, dureroasă:
și-i prea tare marginea patului
și-i prea accidentată odaia
covorul a dispărut fără urmă
probabil ca să nu mă împiedic
ceasul strigă încet după mine
dar cucul nu iese
pereții sunt oblici
și nu
Nu pot să nu ofer o stea.
0
FPAdela, ai reusit sa surprinzi in acest poem o lume, ai reusit sa te apropii de fiecare moment si sa il pictezi in cuvinte.
te felicit pentru sensibilitatea acestei poezii si pentru emotiile pe care reusesti sa le transmiti.
mi-a placut foarte mult, de mult nu am citit ceva asa de frumos
petre
te felicit pentru sensibilitatea acestei poezii si pentru emotiile pe care reusesti sa le transmiti.
mi-a placut foarte mult, de mult nu am citit ceva asa de frumos
petre
0
AMte citesc cu placere - calatoriile tale de ate si stropi din piesele vietii ce cad fara zgomot si culorile ce ne masoara respiratia.....o suma a secundelor ce nu te vor parasi
0
ASmulțumiri.
0
Inteleg ca e vorba despre una din cele mai obisnuite dimineti din viata unui om obisnuit (nu si a unei femei obisnuite!)
M-a atras strofa in care apare michal.
Interesanta ideea cu sicriul.
Interesanta si \"muchea patului\"
Mai sunt si alte intelesuri la care am putut ajunge eu cu putina pricepere a mea. Dar deja, cred ca m-am aventurat destul, dschizand lista comentariilor.
Cu salutari,
Andrei