Doar Nora

Bun!
E o desfatare sa citesti un poem cu o asemenea cursivitate epica, in care liricul se ascunde, lasand loc unei file de poveste.
Ce-i drept, nu ma asteptam la un asemenea sfarsit.
:)Cu atat mai mult, meritul autorului.
Ai reusit sa pui in lumina niste tipologii, tabieturi, strofa a doua este delicioasa.
Am parcurs curioasa textul tau, nu mi s-a mai intamplat de mult timp; ceea ce e frumos este ca are acel charm de poveste care captiveaza, are suspans.
Noi, in teatru spunem, sa o mai dam o data, ( scena ), ca sa transpunem personajul pe firul lui actoricesc intai, apoi ca personaj de poveste.
Si, bineinteles nu uitam de narator.
Cheia.

eu sa stii ca iti dau stea pentru tot textul in afara de final. stiu ce-ai vrut sa spui si am inteles dar e un text prea bun ca sa bagi finalul asta. m-as fi asteptat sa-l orientezi intr-o alta directie, zii la fel de trista daca vrei, dar intr-o alta forma ( finalul ).

undeva in a doua strofa mi se pare ca repeti numele prea mult. se simte un pic daca citesti cu voce tare ( io am citit ).

si chiar si cu finalul care e textul pare neterminat, prea ai zis totul sintetizat asa si gata Nora n-o sa fie never o nora. cred ca mai aveai cate ceva de zis :)

in rest imi place senzatia de stabilitate \"perfecta\" pe care o induc primele 2 strofa plus ultima-n afara de ultimul vers, cotidianul ala un pic cu tenta cartaresciana ca de, ne molipsim un pic cu totii. pentru strofele astea eu iti dau stea, acum daca tu o sa schimbi ceva sau nu, e treaba ta :)

Imi place naturaletea cu care se misca nora. putin cam aglomerat textul, dar asta e o parere personala. totusi, imaginea norei este foarte bine conturata. remarc strofa a doua

eu nu sunt de acord cu \"mima fericirea\" insa ai reusit niste chestii faine aici.
e un discurs credibil si decis, fara fortari si clisee care ma
atrage iar faptul ca mizezi pe o astfel de forma ma bucura.
cred ca te prinde exact cum te prind acele texte din ciclul alterus care sunt infinit diferite fata de felul in care scrii poezie