anca codrea

Strada noastră pe strada ta pe strada mea pe strada noastră imaginea oamenilor care vin și pleacă e ca un voal aruncat de când ai venit ca un năvod uriaș ce prinde toți peștii dintr-o

când trăim spânzurați de vise atunci sîntem cei mai fericiți marionete ce zâmbesc și dansează continuu până la învechirea hainelor și a personajului până la șlefuirea viselor până

Ils se sont rencontrés au debout et à la fin du voyage Dans un pays qui n’as pas d’âge Au-dessus duquel les nuages se promènent Et des regards humides cernent Ils se sont rencontrés, se

Pe 4 iulie s-au desfășurat la Bruxelles Zilele Filmului American. Cu această ocazie, s-a vizionat în premieră filmul Mamma Mia, cu Meryl Streep și Pierce Brosnan și s-a ținut un concert Kim Wilde în

Într-o lume în care nu mai contează decât goana după bani, pe care apoi îi cheltuim pe tot felul de produse de care uneori nici nu avem reala nevoie, într-o lume în care se crează mereu noi nevoi,

părinții mei se trezesc în fiecare dimineață la ora 5 de peste 30 de ani iau tramvaie, autobuze, îmbracă halate albe fac tratamente, construiesc case, plantează pomi, eu mă trezesc cu greu

Adina avea 18 ani, era proaspăt absolventă de liceu, dar și proaspăt rănită la o unghie, pe care din greșeală a sprijinit-o de catul ușii, iar mătușa ei, fără s-o vadă, a închis poarta, prinzându-i

Dantelă iubirea acea dantelă fără fir tras care rezistă tuturor încercărilor timpului luptând cu valurile ce dau s-o înece cu focul ce vrea s-o deșire cu pământul ce vrea s-o îngroape cu

Există o singură iubire. Aceea care traversează Bulevardele în căutarea mirosului lui Cu un reportofon înregistrează Zgomotul troleelor pe lângă care A trecut el Dezlânează tot Inversează

Drum ocolit Stai atât de aproape de mine În fiecare zi mă feresc să mă apropiu De fereastra ta Chestia asta mă face să trăiesc palpitant În timp ce pasul meu e foarte cuminte Stai atât

Sonata aerului Partea I Laleaua neagră Îmi plac filmele în care nu se întâmplă nimic, îmi spunea el, în care personajele se plimbă prin tot felul de peisaje și meditează. De fapt viața

ziua trece repede cu treburi administrative telefoane revoltate, oameni meschini, cu sufletul în formă de șobolan o mie de întâlniri, niște vizuini în care mă ascund de telefonul care

Ce posed nu posed altceva decat zgomotul atingerii tale decat forma zambetului tau pe care abia il disting de la sute de ani distanta de canapele. In parul meu versurile se incalcesc In

O poză cu tine În viața mea de până acum mi s-a întîmplat rar să-mi doresc să văd o anumită poză și să fac multe eforturi până s-o obțin. O astfel de poză nu poate aparține decît cuiva foarte

Unii dintre voi vor fi intrigati sa citeasca faptul ca inca cineva a mai scris un volum de povestiri De ce iubim barbatii. Dar voi fi iertata sper, pentru ca am indraznit sa fiu inspirata de cartea

Romanii si snobismul Din ce in ce mai mult ajung la vorbele lui Cioran despre Romania. Pana acum dintre filosofia optimista a lui Eliade si cea pesimista a lui Cioran am ales totdeauna pe

Venin Iti sopteam sa nu lasi aceasta imbratisare sa se loveasca de stanci din tine cadea o ploaie de taceri stranse pana la sange. Din tine cadeau tacerile Infipte ca tarusii grei In

Asteptare Astept si in acelasi timp nu astept Nici o aprindere de stea din partea ta. Frunzele miros a lacrimi oprite Buzele mi s-au topit in ceata Sarutului dat noptii trecute Inima mi-e

Fire de aur Dintre toate etapele iubirii Cea mai frumoasa e zambetul. Atingerea care pluteste in aer Vorba turnata in margele ca statuile In bronz. Cuvintele care inca isi ascund Firul de

A fi poet A fi poet este o meserie ingrata Rudele bogate, ce lucreaza in banci Nu-l inteleg. A fi poet este considerat O pierdere de vreme Ceva neproductiv. A fi poet intr-o societate

Recviem Clipele ma sfasie Dintii lor de fier Ma arunca in irisul ochilor tai In curand te vei trezi Stropi de apa sfintita In care dorul de tine s-a topit in margele Iti vor atinge ochii,

Dihotomii(fostul Niciodată) Niciodată poartă în gânduri pe Totdeauna Deși numai Ea o știe. Totdeauna îmbujorată Îl invita des la dans pe Niciodată. Niciodată era El Totdeauna era

Prieteni Ceata se ascunde incet in genele mele Glandele mele lacrimale s-au acoperit cu plapuma Unui cantec E atat de frig incat visele mele Ingheata incet Se vad umbre de turturi pe

14 februarie Intr-o zi el i-a scris : Poate ar trebui sa te astept ? Adesea fetele frumoase si destepte Nu se mai intorc. Era o zi de 14 februarie. De atunci ea se intoarce la el In