Mă simt un om fără memoria timpului în care trăiesc.
Amintirile mi se scurg banal, ca o ploaie torențială într-un oraș civilizat.
Mi-au rămas doar senzații, ca niște troițe la răscruce de
Seara miroase acum a palton,
din ce în ce mai rece.
La echinox apar frici,
pisicile se mută pe calorifer.
La mansardă piticii desfundă chiuvetele.
Mă scurg înăuntru.
Mă ții puțin sub pleoapa ta stângă,
acolo unde și-au lăsat fluturii urma...?
Să nu plângi, pentru că am să mă scurg,
așa cum se scurge pe pulpele mele
fiecare îndepărtare...
Clipește-mă în
Infinite tristeți și melancolii tocate
între clape de șah
mă aruncă în brațele vânzătorului de fructe.
Fluiere din lemn de tisă șuiră apă
printre degete.
Mi-e frică...
Încet și sigur,
o peliculă gri, lăptoasă, îmi
coboară peste ochi,
ca o cataratcă.
Pe raft, o retortă lucrează:
respirația și praful se amestecă, se amestecă...
aproape efervescent, ca nisipul
Mi se zbate inima ca o aripă
când trec pe unde ai trecut tu
sau prin locurile în care ai respirat...
Palpită ca o floare de tei adiată de briză,
ca un val verde-albastru
care-ți lasă la
Uită-ți fricile în dintre-le
aromat cu iasomie,
culcă-ți fruntea între
sâni crescuți astă vară...
Îți vor înflori aripi
ce vor adia curcubee
pe bolta mării,
iar briza va fremăta de
Poezia este o secreție a sufletului,
asemănătoare secrețiilor organelor sexuale:
are mirosul acela dulceag care-ți rămâne
înfipt în piele zile-ntregi
și pe care ți-e frică să nu-l simtă și
Am visat că mă iubești
și că îndepărtarea dintre noi
este exact așa cum trebuie să fie,
o respirație,
o ploaie de aur,
un semn al exclamării
deasupra capetelor noastre,
un lucru
1. Femeia este purtătoare de viață (la propriu și la figurat);
2. Femeia deține încă de la naștere și by default o mașină de fum, cu rezervele de lichid incluse (limitate în spațiu, dar nu și în
...că aveam în burtă
o jumătate de lună
care fâlfâia din inimă.
Tu, îți așezai tandru și spre odihnă
fruntea, apoi tâmplele,
peste abdomenul meu puțin umflat,
bucurându-te de mica noastră
Fiecare alint pe care ni-l inventăm
farmecă o piatră,
o îmblânzește,
iar ea devine magică...
se transformă în rună deschizătoare de porți,
și chiar despărțitoare de ape...
La sfârșit vom avea
Am fost 2 luni plecată... la mare...
Nu credeam că îmi poate fi dor de București... Ei, bine, da. Se poate să-ți fie dor de asfalt, de blocuri, de barfly :)
În această călătorie inițiatică am
Să te prăbușești în cineva...
și să trimiți spre în afară
un infinit de cercuri concentrice...
îmi doresc să devin linia vieții
din palma ta stângă.
M-aș întinde atunci dinspre
încheietura
vă transcriu pe curat:
1. Trimite-mi un escadron de pescăruși
să-mi amintească de ce nu ești...
Întinde-mi mâna cu care ai construit nave
ca să poți trece prin sufletul meu,
îmi dorm diminețile în care nu aud
prin pernă pașii tăi, bătăile inimii mele.
îmi beau nopțile-pastile efervescente-
pe care le piș repede și auriu
când mă trezesc la amiază...
1.
de printre portocali aud muzică. e a ta. îmbăiază-mă, cântă-mi, împletește-mi părul.
unul dintre sânii mei îți va îndeplini trei dorințe, dacă-mi dai zorii tăi.
hai să ne creștem