Despre poezie și alte umori

Poezia este o secreție a sufletului, asemănătoare secrețiilor organelor sexuale: are mirosul acela dulceag care-ți rămâne înfipt în piele zile-ntregi și pe care ți-e frică să nu-l simtă și alții. Are toate gusturile la un loc și dă viață. Poezia este o respirație a lumii. Se găsește peste tot, dar nu mulți pot să o găsească. Când organul poeziei lipsește, sufletul are scurgeri, nu secreții. Lipsa este uneori un rost. Unde rost = locul în care se îmbină două lucruri. Deci, împreunarea necesită un rost. Asta implică o lipsă... mai bine zis, un spațiu gol.