Fibrilatio

Adela, mi se întâmplă mult mai rar decât aș vrea să trăiesc atât de intens un poem. ai reușit să creezi starea din slashuri. nu credeam că voi spune vreodată așa ceva, dar efectul vizual e foarte reușit. bineînțeles el nu ar avea nici o noimă fără textul de un lirism aproape vegetal care formează un fond contrastant. nu știu cum ai reușit, dar ai reușit să mă faci să mă simt \"ca și când zeul mi-ar fi scos cu un ac toate așchiile din mielină injectând în fiecare nod ce mă lega de rădăcinile mele seva\". nu e prima oară când mă simt așa, dar e prima oară când pot să citesc despre asta.

este poemul meu de azi și din multe alte zile...

De dimineață am citit poemul \"lungit\". Slașurile erau capăt de rând și mi s-a părut interesant și expresiv. Erau pulsațiile acelui creier \"pipăit\", gata în orice moment să se întrerupă, să \"cadă\". Intermezzo-ul în italice venea apoi ca o trezire de moment, de conștientizare paroxistică a asaltului din mielină. Se cădea din nou în imaginea copacilor dansatori, din nou o trăire pulsatilă ce se încheie cu sentința, din nou \"coerentă\", din final. Estetic arăta bine și în consonanță cu mesajul transmis astfel, atât prin exprimare cât și prin așezare în pagină.

Acum, imaginea adăugată, superb de bine aleasă, interesant cum transmite aceeași trăire estetică, iar regruparea versurilor evită o redundanță, care cred că ar fi fost supărătoare. Ambele forme le văd ca fiind reușite, expresia poetică uzitând de fiecare dată de o subtil aleasă formă (în primul caz) sau imagine (cea de față).