Vânare de umbre

...intr-un trup inchis. (pana si) dezintegrarea naturala s-a transformat intr-un fapt artificial.
este o poezie \"medicala\" (sau \"chirurgicala\"), care plaseaza versurile intr-un context original. mi-o placut (mult)\"Dă-mi te rog mănușile / pasează-mi sarea. / Fiecare om e un amestec definitoriu.\"
precizie si frumusete (chiar si intre tine si moarte).
fain

cu stima, blueboy

1. Începi cu un imperativ care nu îți aparține, dar pe care îl explici atent, fără grabă, într-o oglindă închipuită din armură ca simbol al carnalității duble căreia îi adaugi din opacitatea unei oglinzi, dar și din ascuțimea unui ciob de sticlă, fără însă a trece peste ridurile unei arte pe care timpul nu uită să își lase urmele, amintirile la tine, „depictate subțire cu penița.” Scoaterea umbrei de la început, vine în opoziție cu protectia dublă a carnalității de care am pomenit.
2. Găsesc confirmarea dublei carnalități în „Dincolo de armură e pielea rănită”. Din strofa a doua mai remarc și săratul cu mănuși ca un delicat ritual masochist (fără nici o conotație sexuală aici) care continuă scoaterea umbrei ca o metodă de îndepărtare a durerii prin amplificare (neaoșul nostru obicei de „cui pe cui scoate”, mă întreb dacă Adela îl știe:)).
3. Ultima parte a poeziei mă miră un pic cu „Toate casele pe lângă care trec aruncă în mine cu vrăbii”, chiar zilele trecute citisem ceva asemănător, dar, na, gama are 7 note, nu? Revine umbra pitită în gușe și oxidarea armurii ca imposibilitate de evitare a slăbirii, a durerii. Trec peste Arcadia din irelevanță pentru mine!
Italicile dintre strofe sunt truisme, sau, mai degrabă sumare axiomatice din strofele ce le precedă.

Cu drag,
Constantin

Nu mă așteptam ca foamea mea de Arcadia să vă molipsească și pe voi... dar dacă tot a făcut-o, vă mulțumesc pentru trecerile și comentariile atente, pentru răbdarea cu care ați descifrat scrijeliturile acestea în peniță. Acum a venit și imaginea, care nu știu în ce măsură mai adaugă ceva luptei mele cu umbra.
Încă o dată mulțumesc.
Drag, Adela

Eu spun că adaugă, pentru că ochii mei bolnavi văd acolo un craniu de cal, sau ceva de genul îndreptat spre dreapta...

dincolo de orbita albastră a craniului de cal poate fi Arcadia, așa cum o visez eu.

Adela

frumoasa meditatia ta, adela, merita \"la une\" cum spune francezul (adica, prima pagina). ceea ce scrii tu imi aminteste de formulele pe care le folosim noi in teatru: costumul e o epiderma vie a actorului, ceea ce implica oarecum schizoidia (eu-restul lumii, interior/exterior). asta am vazut in poemul tau.
iar imaginea de mai sus imi aminteste de o curte a unei cladiri parasite in care se fac diferite spectacole din cadrul fetivalului de teatru de la Avignon. banuiesc ca nu-i acelasi loc, dar mi-a placut cadrul cind mi-a stirnit colturi cunoscute de lume.

desigur, textul de față, și altele, suferă de influența cursurilor de \"subjective play\", singurele de la care nu chiulesc niciodată. Dar asta rămâne între noi, ok? :)
Mă bucur că ți-a plăcut, fiind și un prilej de visare pentru tine. Nu știu de unde e poza din comm, am descoperit-o întâmplător și fiindcă mie îmi inspira Arcadia, am dat-o mai departe. Totuși nu cred că este Avignon.
Te mai aștept.
drag, Adela

Nu am reușit să copiez poza asta, îți dau linkul:
http://upload.wikimedia.org/wikipedia/en/e/e0/Shadpeeps2.jpg (copy paste în browser)

\'Să scoatem umbra din om, ai spus. Îl slăbește îl doare.
Armura e mai solidă. Mai lucioasă. Oglindește drumurile.
Își imprimă amintirile depictate subțire.
Cu penița sau cu un ciob de sticlă.\' Ce faci tu aici este să arăți că umbra, oricât de trist ar arăta lepădată pe ciment, prelingându-se trist atunci când omul merge, ea are rostul ei, fiind poate mult mai bună decât o armură. Aici a se vedea opiziția dintre metal, concret și umbră, efemer.
Penița lasă un semn, iar cu ciobul de sticlă vezi prin acesta, dincolo de semnul propriu-zis.

Pilea..lexem folosit pentru a sublinia simțul tactil. Îmi place că îmbini sentimentul cu tactilul. ca și cum poți să îl simți.


\'Prin armura mâncată de oxizi ea se strecoară.
La loc. Slăbește și doare întruna.\' Îmi place și jocul ăsta al dualului. Când doare, când e benefică umbra aceasta.

Așa am interpretat eu acest poem.

Un poem frumos, care își merită steluța. Îți las, pe lângă poza aceea, încă una, cu mult drag.

armura e mai tare, dupa purificarea de suferinta, ramanand adancul?

am salvat imaginea de la tine. iată.

într-adevăr, se potrivește cu textul meu.
Apreciez trecerea și semnele tale, mulțumesc.
Adela

când ne purificăm de suferință, armura cade.
Adela

cand,
toate armurile, constrangerile, tacerile, impunerile...largi umbre vor lasa peste \"amintirile depictate subțire\"
doar atunci.

deosebite, gandurile mele pentru un vers \"grav\" cu sonoritati de otel ...(neoxidat), doar lama subtire pentru cel purtator de armura.
bine, amalia

totul depinde de felul în care le u[tili]zezi.
Mulțumesc de trecere și cuvintele frumoase.
Adela

textul e profund,nimic de zis. eu insa tot te incurajez sa investesti si in umor, sarcasm chiar, in teribilism si provocare. asta numai in cazul tau o fac,ca pe ceilalti ii sfatuiesc de invers....

îți mulțumesc pentru sfat. Cred că îl voi urma, \"de la sine\", în momentele în care mă voi simți amuzată și sarcastică. Deocamdată sunt doar \"eu și moartea\", și în asemenea companie îți dai seama că nimănui nu-i arde de glume. Una tot am scris, să citești. Se numește \"Bufă\".
Mai treci. Nu se știe niciodată... de unde sare sămânța de râs.
cu prietenie,
Adela

ma aflu in fata mortii,cam o data la 5 ani, rad mult si mai ales de mine. dar stii cum e, e greu sa dai sfaturi in situatia asta. i\'ll read that

se va întâmpla minunea [să mă găsesc și eu, peste 5 ani, față în față cu ea], voi râde și eu, Felix. Mult și bine. Acum însă... situația se aseamănă cumva cu aceea din A șaptea pecete. Joc rolul cavalerului, și din păcate nu mă pricep prea bine la șah.
Îți mulțumesc încă o dată pentru prezență și sfaturi.
cu prietenie, Adela

revin întrucât am redescoperit întâmplător fotografia cu \"Arcadia\" și pot să îți spun acum că este o imagine din vechiul Jaffa.
Numai bine :)
Adela

http://www.pbase.com/edekel/root