Oana Rovența-Micu

Ai văzut ce voiam să vezi acum, peștișor de aur în apa lui, ca gândul tău din fum. Mulțumesc pentru tot ce am trăit, pașilor grei din umbra ta. Când o să vezi unde se duc norii, o să-ți știi

și soarele îmi îngâna privirea dincolo de norii sângelui și vremea-mi aduse pe palme neuitarea și tăcerea asurzitoare își sparse pașii în ochii mei fără alte drumuri ci doar cu mine,

Zâmbesc frigului de afară (frunze și scoarță de copaci) soarele îl am în sufletul clipei (în fluturi și pași) în nerostiri de glas cu universul tău de mână din zări fiindu-mi singura călăuză cu

Era în palmă, fluture al zărilor regăsite dincolo de curcubeu Liberă a-și alege drumul șerpuit între privirile agățate de timpul altora... E mereu speranță pe ore și secunde, e lăcaș pentru vise de

Pașii mei caută asfalt pe buzele sparte cu dalta ochilor norii se duc dincolo de cerul gurii cu inima fără sânge văd ce nu văd alții trecând străzi pierdute între destine și povești zâmbesc

Viața alergând. Eu, printre cărămizi. Clipa fuge după timp. Timpul nu fuge după mine. Eu, cu brațele deschise... Alții, cu brațele închise. N-am unde... azi.

Trăiesc vise și întrebări plouând a rouă în cale. Zâmbesc frugal în două trupuri (eu și tu!) ținând de mână noaptea. Evadez din mine sărind stele, iubesc neputința timpului lăcrimând. Cu ochi

Schimbă-mă în raze de lumină date ofrandă mâinilor tale inventând timpuri noi; lumea renaște secunda printre anotimpuri de lacrimi în ochi și soarele arde pentru o nouă zi, ochii îți sunt deja

Þi-ai grăbit viața neștiut spre zorile de mâine ca bilanț prizonier în sufletul tău. În urma pașilor ți-a rămas gândul nesimțit de inocent că totul e din lume de copil așa cum voiai neputând avea

Gândul plângând miere și cenușă renaște timpul așteptând furtuni în deșert viața trece cu mine alergând pe farfurii întinse norilor plini de ape văd printre aripi oameni trasând soarta în drumul

Tăcere care doarme printre povești demult cu cd-urile aranjate la capul tău cântând cu pielea ce ascunde porumbei zburând, file de viață, cercei. Infidelitatea anilor peste tablouri din noi cu

De azi pe mâine dintre ore și secunde te vedeam cu vorbe cărunte smulgându-te grăbit lumii ce te definea în vârstă. Ai trăit o clipă în clipă cu tine de mână, cu nori pe care-i umpleai de

Dacă unul lângă altul, ca în vechile nopți povestind până dimineață ne-am fi trezit din nou, aș fi simțit ploile din jur ființa având. Este ciudat, știam dintotdeauna că sufletul tău își vrea

Te grăbisei deseori să-ți trăiești tinerețea fără să fugi de propriul bilanț. Mergeai zilnic mai departe dar « departe » era și aici aproape, în casa fiecărui pas de pe stradă, în camera

Înfrigurată după tainele vieții, răsfirând file din suflete de atât amar de vreme printre cuvinte dăruind altei lumi viitorul trimis dinainte... O privire a Domnului printre gene... ți-e

greu mai știai înspre ce zări vrei, alinare nu voiai doar lumină... căutătoare de aur pe urme de poveste lacrimi nu învățaseși să-ți faci ca zestre... zâmbeai mai blând, neștiut lumina era

Poate ar fi trebuit să am conștiința trecerii care să schimbe totul, chiar și felul în care percepeam lumea, în care te vedeam și pe tine. Îmi imaginam destrăbălare de senzații, îmi imaginam

Ia te uită! Și nu din cauza vreunei temeri. Aceea exista la începutul poveștii, nu și acum. Peste realități încărcate de atâta nepăsare, cenușii de atâta negură te-ai redescoperit și ți-era atât de

De ce ? mă întrebi. E ciudat să astepți fericirea când ești, de fapt, fericit. Nu m-ai lăsat să-mi termin acest gând atunci ! ... că n-ai nici o limită, nici un timp să te grăbească în speranța

Până acum gânduri pline de frământări cu zbateri de clipe pe lângă ziua de mâine aducând a neștiință. Înțeleg că și iubirea alături de ură naște sălbăticii dacă fugi de ele cum fuge ziua de

... dorindu-ți multe atunci când știi că ești privită de cineva cu care ai vrea să intri în vorbă, mai ales dacă ești într-un autobuz al vârstei mergând spre alte zări iar ochii celuilalt sunt atât

Aud sângele silabelor sărind pe foile albe deși pe voi nu vă aud. Simt tăcerea asurzitoare când timpul trece și secunda spartă în urechi își caută perechea în gemete. Văd fără taine ce

Nu dorm stau pe oul de aur din gând stelele sclipesc pe fundalul ochilor tăi demult uitasem să aud visul tău râuri curg printre degete și mă sădesc ție trag de margini noaptea