Redescoperire
Ia te uită! Și nu din cauza vreunei temeri. Aceea exista la începutul poveștii, nu și acum. Peste realități încărcate de atâta nepăsare, cenușii de atâta negură te-ai redescoperit și ți-era atât de
OROana Rovența-MicuE ciudat
De ce ? mă întrebi. E ciudat să astepți fericirea când ești, de fapt, fericit. Nu m-ai lăsat să-mi termin acest gând atunci ! ... că n-ai nici o limită, nici un timp să te grăbească în speranța
OROana Rovența-MicuLa prima vedere
... dorindu-ți multe atunci când știi că ești privită de cineva cu care ai vrea să intri în vorbă, mai ales dacă ești într-un autobuz al vârstei mergând spre alte zări iar ochii celuilalt sunt atât
OROana Rovența-MicuMai departe
Hai dragă, hai, mai departe de atât nu te pot vedea ! Te adulmec prin instinct, mi te fac însuși punctul forte al clipei de acum : întregirea-mi. ... prin oboseala plăcută a purificării de lumea
OROana Rovența-MicuAzi și mâine
Am prea multe ființe în cap, Doamne, și măcar de ar deveni fire de nisip! Și așa marea nu e niciodată prea încărcată. ... ți-aș scrie și Þie gândul de dinainte, dar nu mă lași să-ți devin
OROana Rovența-MicuCodul onoarei
A te lăsa condus de principii unei noi lumi ? A încerca să deschizi uși închise și de spinii răutății, gândind că în spatele lor descoperi ultime redute în desființarea ta din durere ? Mai bine
OROana Rovența-Micu