Pași din umbra ta
Ai văzut ce voiam să vezi acum, peștișor de aur în apa lui, ca gândul tău din fum. Mulțumesc pentru tot ce am trăit, pașilor grei din umbra ta. Când o să vezi unde se duc norii, o să-ți știi
Pe palme, neuitarea
și soarele îmi îngâna privirea dincolo de norii sângelui și vremea-mi aduse pe palme neuitarea și tăcerea asurzitoare își sparse pașii în ochii mei fără alte drumuri ci doar cu mine,
Între destin și flori
Zâmbesc frigului de afară (frunze și scoarță de copaci) soarele îl am în sufletul clipei (în fluturi și pași) în nerostiri de glas cu universul tău de mână din zări fiindu-mi singura călăuză cu
Altfel de culoare
Era în palmă, fluture al zărilor regăsite dincolo de curcubeu Liberă a-și alege drumul șerpuit între privirile agățate de timpul altora... E mereu speranță pe ore și secunde, e lăcaș pentru vise de
Ochi de gheață
Trăiesc vise și întrebări plouând a rouă în cale. Zâmbesc frugal în două trupuri (eu și tu!) ținând de mână noaptea. Evadez din mine sărind stele, iubesc neputința timpului lăcrimând. Cu ochi
Furtuni în deșert
Gândul plângând miere și cenușă renaște timpul așteptând furtuni în deșert viața trece cu mine alergând pe farfurii întinse norilor plini de ape văd printre aripi oameni trasând soarta în drumul
File de viață
Tăcere care doarme printre povești demult cu cd-urile aranjate la capul tău cântând cu pielea ce ascunde porumbei zburând, file de viață, cercei. Infidelitatea anilor peste tablouri din noi cu
Uite!
Înfrigurată după tainele vieții, răsfirând file din suflete de atât amar de vreme printre cuvinte dăruind altei lumi viitorul trimis dinainte... O privire a Domnului printre gene... ți-e
Pe urme de poveste
greu mai știai înspre ce zări vrei, alinare nu voiai doar lumină... căutătoare de aur pe urme de poveste lacrimi nu învățaseși să-ți faci ca zestre... zâmbeai mai blând, neștiut lumina era
Sunete
Aud sângele silabelor sărind pe foile albe deși pe voi nu vă aud. Simt tăcerea asurzitoare când timpul trece și secunda spartă în urechi își caută perechea în gemete. Văd fără taine ce
Om
Nu dorm stau pe oul de aur din gând stelele sclipesc pe fundalul ochilor tăi demult uitasem să aud visul tău râuri curg printre degete și mă sădesc ție trag de margini noaptea
Femeia sângelui
Nomadă în lumea dansurilor făr´ de glas cu anii vârstei pe umerii unei cămile dintr-o fotografie cu femeia sângelui toată în văluri de viață și culoare cu fire aurii pe după gât, zadarnic în
Pași spre zări
Să tot mergi pe drumuri fără să faci autostopul căci inima nu știe să stea ? Să-ți obosești trăirile feliate ca pâinea din vitrină, să nu vezi alt drum punând pariu cu șansa ? Să te vezi fără o
Yahoo Messenger
Mă uit leneș pe lista de YM și numele se prostesc aiurea pe albul leșinat de căldură și glasul meu scoate timpi morți în amintiri și albul mă scaldă în scrisul tău și durerea degetelor minții se
Destin!
Te uitai la mine, sângerând din priviri și îmi puneai din suflet, lacrimi pe brațe. Gâtul îți urla fără cuvinte și vocea-ți mă strângea în clești. Extazul ne sufoca, agonia drumului se
Plânsul
… pașilor ce bătătoresc pământul plin de taine al corpului construind cuibul luminii în ochi (ciudată lingvistică de simțiri atrofiate!). Pașii întrezăresc gândurile pe piatră, stârnite cândva,
Urmându-te
Spre mâine, spre poimâine, spre zări și nerostiri, cu brațele legate de gândul tău, cu clipa ruptă de timpul lor, cu timpul însuși, de mână, urmându-te în zori, în taine și necuprins de
Negru pe alb
De-aș putea zămisli o zi în trupul tău, orele-n suflet și minutele-n inimă, de-aș înfometa viața în tine să-ți pot cuprinde sufletul în brațe, să-ți sorb gândul (mi-e sete!), de ți-aș urma vocea
Cinci minute
De cinci minute te simt lângă mine dar nu sunt a ta, te doare și pe tine să mă tot privești curios, te întrebi multe, timpul trece repede, eu continuu să mă adun în mintea ta, laolaltă cu
Scară cu scară
… spre vârful piramidei, printre tot felul de experiențe din trenurile care sosesc în gări, spre alte începuturi aruncate vremelnic în fugă de pe peroane, departe de a fi legată de
De...
De-am putea găsi medalia drumurilor întoarse și la gât am pune-o, talisman al vremurilor de mâine ne-ar fi, fără ca lacrimile să îți devină drum. De uitarea ne-ar scoate fire albe pe cap,
