Poezie
Om
1 min lectură·
Mediu
Nu dorm
stau pe oul de aur din gând
stelele sclipesc pe fundalul ochilor tăi
demult uitasem să aud visul tău
râuri curg printre degete și mă sădesc ție
trag de margini noaptea dimprejur
îmi împăturesc drumurile în palme
și nu pot să-mi fac manta de ploaie
și palmele ustură puternic
și ridurile munți au devenit.
Simt
zâmbesc devenirii dinspre trecut
stelele sclipesc în sticle de vin
și ființa mă biciuiește de priviri
îmi trag de urechi însuși drumul
covor să mi-l fac
și ațele se deșiră printre vene și sânge
și ziua devine bicicletă spre tine
și eu sunt aaceeași, și totuși alta!
044.643
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Oana Rovența-Micu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 104
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Oana Rovența-Micu. “Om.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/oana-roventa-micu/poezie/216234/omComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
aaceeași,
0
oameni suntem toti. printre altele, tastat in graba = greseli. tocmai asta e ideea. sunt om, deci mai si gresesc. mult noroc!
0
oana, da, mi-a placut usurinta aceasta pe care o afisezi in poemul acesta; usurinta de a vorbi; pt mine vorbirea e f. imporrtanta, deoarece asa ajungi la devenire. sa ramai tu, dar alta. intrebarrea lui b. william: identitatea noastra este aceeasi pe parcursul vietii?
ps:
ne stim, am fost la lansarea ta, acum vreo 4 ani, cred. daca ai mess, da accept,
medeea
ps:
ne stim, am fost la lansarea ta, acum vreo 4 ani, cred. daca ai mess, da accept,
medeea
0
Pentru mine, identitatea de fond, din adanc, ramane aceeasi pe parcursul vietii, indiferent de rolurile pe care le joc ca om. Ideea e sa raman eu si, totusi, alta.
0
