Poezie
Om
1 min lectură·
Mediu
Nu dorm
stau pe oul de aur din gând
stelele sclipesc pe fundalul ochilor tăi
demult uitasem să aud visul tău
râuri curg printre degete și mă sădesc ție
trag de margini noaptea dimprejur
îmi împăturesc drumurile în palme
și nu pot să-mi fac manta de ploaie
și palmele ustură puternic
și ridurile munți au devenit.
Simt
zâmbesc devenirii dinspre trecut
stelele sclipesc în sticle de vin
și ființa mă biciuiește de priviri
îmi trag de urechi însuși drumul
covor să mi-l fac
și ațele se deșiră printre vene și sânge
și ziua devine bicicletă spre tine
și eu sunt aaceeași, și totuși alta!
044
0
EL