Copilul din suflet

Þi-ai grăbit viața neștiut spre zorile de mâine ca bilanț prizonier în sufletul tău. În urma pașilor ți-a rămas gândul nesimțit de inocent că totul e din lume de copil așa cum voiai neputând avea propriul copil în lume rămânându-mi în minte privirile-ți agățate de ușile închise devreme pentru a le avea mai târziu, icoană din soartă. Necunoscutul întâmplării ți-a prins universul în brațe prin sufletul tău pe noul drum încercând nemurirea. Apare apoi, mai departe, viață din suflet și viața readuce corpul pe făgașul lui, spre propria redescoperire în urma ta, după venele încărcate sadic de sânge amar prin copilul din suflet așa cum ți-l doreai cu brațele deschise ale inocenței de odinioară. Interzis acum, impasibil vis în fața celorlalți și viu, arzând prin tine, în fața mea.