Apropiere

Dacă unul lângă altul, ca în vechile nopți povestind până dimineață ne-am fi trezit din nou, aș fi simțit ploile din jur ființa având. Este ciudat, știam dintotdeauna că sufletul tău își vrea propriul spațiu ... pe când eu iarăși mă grăbeam să prind autobuzul spre zările orașului arzând a septembrie fără ca ceva să se rupă a mia oara în mine, plecând din orașul vieții tale dintru început. Nu mai vreau simple răspunsuri sau o simplă prezentare a clipei, vreau clipa însăși. Mă speriasem deja că nu aveai să înțelegi și urlam a trăiri o sută, mă opreai des să plec din tine. Am ales ultimul adevăr lucid privind înainte rănindu-te, încarcerat în imperiul meu.