sufletul meu este arzător ca focul
cuvintele mele curg ca apa
inima mea este caldă ca soarele
ochii mei sunt mari cât zarea.
sufletul meu s-a mistuit
cuvintele mele s-au scurs
inima mea este
mă plimb în oraș în căutarea singurului meu prieten,
și nu mă găsesc nicăieri în același oraș plin de prietenii altora.
mă caut adesea acolo unde nu sunt decât întrebări despre mine...
și urăsc să
venisem ca lupul la tine…
hotărât foarte, plin de foame,
cu botul până la gâtul tău,
gata să îți smulg viața dintre degete.
mi-ai simțit răsuflarea forțată, plină de nervi
pe pielea fină și
M-am urcat în mașina unui om, pe care l-am cunoscut de curând...o mașină incredibil de murdară. Praf înăuntru, un miros urât, ce să spun, groaznic. Am simțit o oarecare stânjeneală...”zic, măi, ce să
În ziua de azi viața a căpătat o formă „ciudată”. Viața astăzi înseamnă totală neînțelegere. Și dacă cu ceva timp în urmă „neînțelegerea” nu era o problemă din moment ce gândeau alții pentru tine,
Trăiesc printre lacrimi, respir printre rânduri
Iubesc printre dinți, urăsc mii de gânduri
Ce complică totul și nu îmi dau pace,
Atunci când iubirea se preface că tace.
O chem ne-ncetat
Am văzut-o azi pe cea care mi-a furat inima... Am rămas nemișcat întrebându-ma ce să fac. Trupul parcă nu mă mai asculta, luând volum. Și creștea din ce în ce mai mult iar eu nu puteam să fac nimic.
Sunt chiar aici așteptând…aici în camera mea, rece în mijlocul verii. Aici unde liniștea este cel mai bun prieten și unde cuvintele nu se spun, ci se tastează. Poate pentru a păstra acea liniște
CM